dr. ing. Teodor MARUSCA, ICD Pajisti - Brasov

Reuniunea pastoralistilor europeni de la Paris, din primavara acestui an, a fost deschisa de Domnul Jean Pierre Legeard, presedintele Asociatiei Franceze de Pastoralism, care coordoneaza Centrul de Studii si Realizari Pastorale din Alpii Mediteraneeni (CERPAM). Alocutiunea, plina de esenta si invataminte pentru noi, o prezentam integral mai jos.

Doamnelor si domnilor parlamentari locali sau europeni, alesilor regionali, judeteni si locali, profesionisti, reprezentanti ai institutiilor si administratiei, dragi colegi si prieteni,
Alaturi de Jean-Louis Cazaboun, vice-presedinte al Camerelor de Agricultura din Franta, responsabil de zona montana, am o deosebita onoare de a deschide aceasta zi in numele Asociatiei Franceze de Pastoralism. Este asadar o bucurie, bucuria sa ne regasim cu totii aici sub insemnul pastoralismului Francez si European.
Sunteti veniti din toate regiunile pastorale din Franta si chiar din regiunile pastorale ale Europei de Nord, Centrale, de Est si de Sud. Va aduc calde multumiri pentru remarcabila mobilizare. Salut in aceeasi masura si pe colegii din Maroc care sunt aici.
Pentru noi toti, aceasta zi este un eveniment, o reuniune nationala si europeana. De asemenea, cu aceasta ocazie aniversam 40 de ani de la legea pastorala franceza.
Anul 1972 poate parea acum indepartat, dar pentru noi, cei care lucram in pastoralismul francez, aceasta data este importanta. Promulgata in data de 3 ianuarie 1972, si intarita prin diferite amendamente, aceasta lege pastorala este un exemplu de munca legislativa care a dat rezultate. Un model prin concizia sa - legea consta in cateva articole; un sistem de adaptare care lasa aplicarea deciziilor locale concentrate intre profesia agricola si serviciile de stat. In sfarsit este un model datorita calitatii instrumentelor juridice de modernizare care sunt indreptate catre activitatile pastorale si care sunt relevante chiar si 40 de ani mai tarziu.
Sa amintim ca aceste instrumente se adreseaza la trei domenii complementare structurale:
- Primul domeniu: favorizarea organizarii crescatorilor de animale pentru utilizarea in comun a spatiilor pastorale, pentru reinvierea practicilor colective bine ancorate in traditia pastorala; in acest scop se pot constitui grupuri pastorale, autorizate de stat, care pot avea diferite forme juridice, iar crescatorii pot utiliza in comun una sau mai multe unitati de pasune;
- Al doilea domeniu: favorizarea organizarii funciare a proprietarilor de teren cu destinatie pastorala, publica si privata, care mostenesc adesea un parcelar fragmentat si dispersat de-a lungul generatiilor; instrumentul propus este asociatia funciara pastorala a carei constituire poate fi libera sau incadrata de stat, totul cu mentinerea dreptului de proprietate; aceasta permite adunarea proprietarilor dintr-un anumit teritoriu intr-o singura entitate coerenta si punerea in valoare pastorala si eventual forestiera sau turistica a terenurilor.
- Cel de-al treilea domeniu: sa se dea o forma supla, dar solida din punct de vedere juridic, asociatiilor funciare si a crescatorilor, pentru a regla intre acestea locatia suprafetelor pastorale, de dimensiunile formelor clasice de locatie a terenurilor agricole. Adica, conventia plurianuala de pascut, unde modalitatile sunt definite local sub controlul statului. Ele permit concesionarea utilizarii pastorale a suprafetelor complementar cu alte utilizari, ca padurea, drumetiile sau vanatoarea.

Aceste trei instrumente, grupurile pastorale, asociatiile funciare pastorale, conventiile plurianuale de pascut au 40 de ani de existenta. Rezervate pentru inceput zonelor montane, ele au fost deschise apoi tuturor zonelor cu vocatie pastorala. Ele constituie astfel pentru Franta soclul fundamental al tuturor organizatiilor din domeniul pastoral, si generalizand, au intrat in practicile cotidiene ale pastoralismului.
Succesul lor rezulta din remarcabila adaptare la realitatile din teren, din faptul ca institutiile statului, de rang national sau regional, au tinut seama in mod continuu de aceasta in politicile care vizau modernizarea echipamentelor pastorale, a programelor de sanatate a animalelor sau de punere in functionare a dispozitivelor de agro-mediu.
In 1972, legislatorul nu a prevazut, fara indoiala, implicatiile viitoare ale legii pastorale. Lumea pastorala, cu serviciile tehnice specializate cu care s-a dotat, a profitat de aceasta lege pentru renovarea formelor de organizare si a modalitatilor de functionare, pentru a investi in cercetare si dezvoltare, pentru a-si lua locul in cadrul agriculturii contemporane si pentru a-si construi parteneriate cu gestionarii de terenuri.

Intr-un cuvant pentru a se inscrie intr-o noua modernitate, facand legatura intre cresterea animalelor si gestionarea spatiilor naturale.
Aceasta legatura nu este simplu de realizat, in special datorita multiplelor dificultati pe care le intampina unele regiuni pastorale cu privire la colonizarea acestora cu pradatori mari. Intalnirea noastra nu este locul potrivit pentru a dezbate aceste probleme arzatoare, exista alte situatii pentru aceasta. Dar ar fi de neconceput ca acestea sa nu fie amintite aici.

Datorita multiplelor motive evocate anterior, ne-a parut fondata celebrarea in plen a aniversarii a 40 de ani de la legea pastorala franceza. In ceea ce priveste remarcabila munca legislativa, noi vrem sa ne exprimam recunoasterea celor care au realizat si pus in practica aceasta lege. Este si ocazia de a afirma ca nu ar trebui sa ne limitam la atat, ca trebuie sa privim la viitor, ca exista inca multe santiere de deschis pentru ca pastoralismul sa continue sa avanseze, sa depuna marturie a vitalitatii sale.
40 de ani reprezinta o generatie. Generatia pionierilor si a parintilor fondatori s-a incheiat. Multi tineri, crescatori, ciobani si tehnicieni continua. Este important sa le cedam torta pentru a urmari traseul marcat pentru insusirea reperelor istorice recente ale pastoralismului.

Dar noi nu vrem sa ramana totul aici, pentru ca viitorul pastoralismului tine si de Europa. Impartasim tuturor colegilor europeni vointa noastra de a merge mai departe, pentru ca pastoralismul si utilizarea spatiilor naturale prin pascut sunt bine reprezentate in toata Europa, intalnindu-se forme diversificate.
Pretutindeni sunt aceleasi aspiratii: sa fie recunoscuta existenta pastoralismul si a celor care o practica zilnic, posibilitatile de reinnoire a organizatiilor si practicilor lor in capacitatea de a raspunde problemelor actuale (in special in cazul calitatii produselor alimentare, a protectiei si gestionarii mediului natural, de ocupare si umanizare a teritoriilor celor mai restrictive). Si totul pentru ca politicile publice ale agriculturii, mediului, amenajarii teritoriului sa tina seama de acestia, sa ii ajute in proiectele lor, sa le ofere instrumentele si modalitatile pentru prezent si pentru viitor.

"Pastoralismul in Europa: intalnire cu modernitatea"
Vrem sa exprimam aceasta aspiratie arzatoare a pastoralismului din Europa si de aceea am propus aceasta tema pentru intalnirea noastra de astazi. Pastoralismul dateaza de milenii. Astazi, ca si in trecut, este bazat pe alianta intre om, animal si natura - dar azi nu mai sunt oamenii, animalele si natura de alta data.
Pastoralismul si-a dovedit vitalitatea sa exceptionala, capacitatea de adaptare la cele mai profunde schimbari. Aceasta constatare este si o provocare: pastoralismul a razbatut pana la noi, in istoria umanitatii si timpul ar trebui acordat celor care au faurit un nou viitor si nu celor care l-au ajutat sa dispara.

UNESCO a venit in ajutor anul trecut prin inscrierea parcurilor Causses si Cevenes sub titlul "peisaj cultural al agro-pastoralismului mediteranean", in cadrul patrimoniului mondial al umanitatii. Aceasta incadrare atesta valoarea universala a unui teritoriu pe care astazi se practica pastoralismul extensiv si recunoaste rolul cresterii animalelor pentru "modelarea si intretinerea spatiului".
Putem deci adresa cele mai calde felicitari persoanelor care au contribuit la indeplinirea acestei inscrieri care pune in valoare toate pastoralismele din lume.
Pastoralismul are asadar multe de zis si cere sa fie inteles. Este spiritul zilei: a face cunoscute vocile pastoralistilor din Franta si Europa.

Aceasta perioada este si mai oportuna deoarece suntem la rascrucea unei noi reforme a politicilor agricole comune - politici care isi ating cincinalul in acest an, 2012.
Inainte de a termina, doresc sa adresez multumirile noastre cele mai sincere tuturor institutiilor si persoanelor datorita carora ne-am adunat aici, pe care din cauza timpului de vorbire limitat nu le voi mai aminti, dar acestia stiu ca le adresam toata recunostinta.
In incheiere voi reproduce cuvintele unui cioban transhumant din regiunea mea, care utilizeaza pasunile din Vaucluse si Vercors. Acesta ne spunea la finele anului 2011: "cum sunt un pic naiv am slabiciunea sau forta de a gandi ca ciobanul trebuie sa se inscrie in viitorul umanitatii si nu numai in amintirea omului".
Cred ca nu mai este nimic de adaugat dupa aceste cuvinte. Multumesc.