Fabrica din Zedelgem, Belgia, acolo unde sunt produse combinele din seriile CX si CR se viziteaza asemeni unui muzeu, pentru a permite fermierilor sa vada de aproape cum se produc masinile cu care ei lucreaza. Un muzeu cu utilaje moderne, unele aproape SF, cu multi roboti care îsi aleg singuri uneltele cu care lucreaza. Dar si cu muncitori rigurosi, ce lucreaza cu placere.
In urma cu doua saptamâni am avut ocazia sa vizitez cea mai mare fabrica de combine New Holland, alaturi de 30 de fermieri români si de staff-ul NHR Agropartners si BNP Paribas Lease Group. Fermierii sunt cei care au cumparat anul acesta combine New Holland cu finantare de la BNP. Cu toate ca erau familiarizati cu tehnologia produselor New Holland, au fost impresionati de cele vazute, mai ales cei care vizitau pentru prima oara o fabrica de masini agricole. Fabrica New Holland din Zedelgem are o istorie care începe în 1909, când Leon Claeys, un mecanic belgian, a construit acolo o fabrica de masini de treierat. In timp, lucrurile s-au miscat si New Holland a devenit colosul de astazi.
In ziua în care am vizitat fabrica, iesisera deja pe portile ei 212.282 de combine autoproulsate. Cifra precisa, afisata cu mândrie pe un ecran la intrare. Numaratoarea a început în 1952, când a fost produsa aici prima combina auto-propulsata din Europa. In afara de faptul ca acum aici functioneaza cea mai mare fabrica de combine, tot aici se afla si Centrul de excelenta pentru masinile de recoltat New Holland.
Fabrica demonstreaza faptul ca a munci mult nu este sinonim cu a te agita mult. Munca este eficienta când exista o buna organizare. Fermierii au remarcat cât de relaxati erau muncitorii. Totul în jurul lor este foarte bine organizat si curat. Nu vezi pete de ulei, nici materiale abandonate. Doar într-un loc am observat câteva suruburi mici si arcuri, mai degraba puse special, pentru a câstiga credibilitate.
Organizare japoneza
Fiecare lucreaza la postul sau si stie ce are de facut. Rar vezi muncitorii ca vorbesc între ei. In fabrica se utilizeaza un sistem japonez de organizare a muncii, prin care se îmbunatateste permanent activitatea pe baza observatiilor angajatilor. Astfel se obtine eficienta maxima. Ici-colo, în fabrica, erau panouri cu informatii de uz intern, care prezentau parca teoria pe care se baza munca angajatilor.
Controlul calitatii se face la fiecare pas, cât mai aproape de zona de asamblare. Daca o piesa trebuie schimbata, înlocuirea se face imediat, cu eforturi minime. In al doilea rând, este si un factor psihologic. "Pentru ca stiu ca la zece metri mai încolo se face verificarea componentelor, muncitorii lucreaza mai atent", ne-a explicat ghidul nostru. De exemplu, pentru cutiile de viteze exista cinci zone de testare. Aici sunt supuse unor încercari ce simuleaza conditiile tehnice din câmp.
Utilaje de precizie
Iata si câteva cifre care pe mine m-au impresionat. Am vazut un laser comandat de calculator care taie otel de pâna la 2 cm, o presa hidraulica cu presiune de 700 de tone, un rezervor de vopsea cu capacitate de 124.000 de litri si linii de vopsit cu pulberi în câmp electrostatic, ale caror conveioare au o lungime de câtiva kilometri.
Curatarea si tratarea suprafetelor înainte de vopsire se face cu foarte mare grija, astfel încât calitatea vopsirii este excelenta, similara cu cea a autoturismelor. Acolo se vopsesc si componente pentru alte firme din diferite domenii.
In aceasta sectie exista pericol de incendiu sau de accident si pentru a preveni acest lucru, zona a fost înconjurata cu un zid de protectie de o jumatate de metru si porti care s-ar închide automat în caz de accident.
In fabrica am vazut si un robot ce avea aproximativ 160 de scule, capete de lucru pe care si le schimba automat. Tot aici functioneaza lasere cu precizie de ordinul micronilor.
La linia de asamblare muncitorii primesc piesele în kit-uri. Vin gata alese în cutiute ce trebuie sa ramâna goale la finalul operatiunii. Este semnul ca montajul a fost facut corect. De altfel, totul este gândit astfel încât sa nu poti monta o piesa gresit, decât daca te încapatânezi. La fel cum e si cu mobila Ikea, as zice eu. Organizarea bine gândita face ca doua combine vecine pe linie sa poata sa fie modele diferite.
Un fermier cu adevarat fan New Holland
Dan Herteg, fermier din Semlac, Arad, se declara fan New Holland, si spune ca este primul fermier din Arad care a cumparat tractor de la ei, în 2003.
Inainte de a veni la Zedelgem, Herteg mai vizitase câteva fabrici ale grupului CNH, din care face parte si New Holland, motiv pentru care acum nu a fost surpins de ce a vazut. "Aveam deja o parere buna. Se lucreaza performant si utilajele sunt fiabile, reusite chiar", spune Herteg. Fermierului i-au trecut prin mâini utilaje New Holland de aproape trei milioane de euro. Spun "i-au trecut", pentru ca obisnuieste ca dupa trei-patru ani sa le vânda si sa achizitioneze modelele noi, de ultima generatie. Pretul unui tractor sau al unei combine cu 1.500-2.000 de ore de functionare scade cel mai adesea la jumatate fata de cel de cumparare.
Monika Puiu, director general NHR Agropartners: Cea mai mare parte a vânzarilor, prin parteneriate cu finantatorii
"Avem mai multe astfel de evenimente în fiecare an. Anul trecut am fost cu grupuri de clienti la SIMA si la Agritechnica (n. red. doua mari expozitii de masini agricole). Probabil au fost în total peste 200 de fermieri.
Anul acesta cred ca am avut o suta. Avem trei parteneri importanti care finanteaza rapid si cu dobânzi bune. 70% din vânzari se fac prin finantarea celor trei parteneri, aproximativ o treime fiecare. Unul dintre ei este BNP Paribas. Este un finantator foarte important, foarte deschis. Este specializat pe agricultura. Ei se bazeaza mai mult pe experienta fermierului. Daca vine cineva fara experienta la BNP Paribas e mai greu sa obtina finantare. Dar daca este cineva care a lucrat mai multi ani în agricultura si acum vrea sa înceapa o afacere a lui, porneste cu 300 de hectare si vrea sa cumpere o combina, sunt sigura ca la ei gasim finantare. La o banca e mai greu si aprobarea dureaza mai mult.
Datorita pretului, 30% din vânzari este reprezentat de combine. In România, suprinzator este faptul ca, desi sunt multe ferme mari, combinele mai mici se vând mai bine. La tractoare, acum fermierii se axeaza pe cele cu puteri mai mari."
Adrian MIHAI