Analisti de anvergura au afirmat ca, de va fi sa se ridice aceasta tara, apoi acest lucru se va intampla numai pe seama bogatiilor pamantului. Erau vizate atat bogatiile subsolului (sarea, carbunele, petrolul, gazele, minereurile etc), padurile, apele, dar mai ales potentialul productiv al pamantului. Problema noastra, pentru ca avem (cel putin) una, nu este de loc noua si nu vizeaza poporul, ci pe cei care l-au condus! De putine ori comanda s-a adaptat capacitatii de intelegere a celor multi si, inca de si mai putine ori, putintei de realizare.
Sigur, zicerea: cum e turcu' si pistolu', intr-o anumita interpretare nu ne avantajeaza. Principiul de baza al pedagogiei spune insa ca nu este de vina elevul care nu intelege lectia, ci profesorul care nu stie sa o predea. Acest principiu cred ca reflecta perfect relatia intre mandatatii politic si prostimea electorala. Asta in cazul, si mai grav, in care abuzurile si furaciunile, pe fondul coruptiei, nu sunt constient facute.
Cand vrem sa construim viitorul este bine sa ne uitam si-n urma. Este corect sa analizam cauzele lucrurilor rele pentru a le inlatura in viitor, sa indentificam cauzele lucrurilor bune pentru a le moderniza si dezvolta, adaptandu-le la evolutia si nevoile societatii.
The National Geographic Magazine (editia SUA din aprilie1934) scria intr-un amplu reportaj, extrem de corect si frumos realizat despre Romania: "Taranii romani sunt intotdeauna extrem de placuti. Tot timpul politicosi, veseli, muncesc mult, desi deseori ineficient. Muncesc mult in padure si pe campii, pe ogoare, dar intr-o maniera primitiva, folosind uneltele stramosilor lor".
In 1938, Romania a exportat 3 milioane de tone de grau pe fondul unei crizei de cereale pe piata europeana, devenind... Granarul Europei. In perioada respectiva, productia medie de grau era de 700-800 kg/ha (Bulgaria obtinea 1.400 kg/ha), Romania ocupand, ca si in prezent, ultimele locuri intr-o ierarhie a performantei europene in domeniu. Asa ca acei care vor sa aduca Romania la performantele perioadei cand era Granarul Europei, trebuie s-o tina tot asa si in cativa ani o sa cadem si acolo!
Analizand in fuga programul agricol avansat de ministrul actual la prima investire (7 mai 2012) si modul in care a fost implementat pana la sfarsitul mandatului (asa scurt cat a fost), poti trage concluzia ca nu acesta a constituit motivul obtinerii scorului astronomic la alegerile parlamentare.
Reamintesc cateva din cele opt puncte ale programului respectiv, despre care, de atunci, nu s-a mai auzit nimic: 1) Accelerarea procesului de comasare a terenurilor agricole; 2) Implementarea (a implementa=a aplica, a pune-n practica) unui program special de refacere a infrastructurii de irigatii; 3) Realizarea unui program pentru sectorul legume-fructe; 4) Crearea unui fond de creditare pentru proiectele PNDR; 5) Crearea unui concept modern de dezvoltare a satului romanesc.
Nu am amintit celelalte trei teme din program, nu pe motiv ca in directiile respective s-ar fi facut mari minuni, ci pentru ca acolo unele lucruri s-au miscat. Multi specialisti din anturaj s-au oferit sa sustina actuala guvernare (pana la urma este si pielea noastra in joc) si ma intrebam cum este mai bine sa procedezi? Sa spunem lucrurilor pe nume sau sa ne amagim ca prostimea nu va intelege nici de aceasta data nimic? Sigur, se poate si mai rau, ca nici macar sa nu fie (din nou?) interesata de seriozitatea programului si orientarea politicilor agricole. Imnul tarii ne constrange sa speram ca odata si odata ne vom destepta!
Programul Guvernului Ponta II, aprobat de parlament la 21 decembrie, ne determina sa acordam din nou incredere echipei de la MADR. Agricultura este declarata prioritate absoluta, iar bugetul alocat (pentru 2013) este de 3,8 mld.euro (fata de 3,41 md.euro in 2012). Directia pare buna!
Alexandru LAPUSAN
