Multe sunt subiectele lansate in ultima perioada pe piata publica. Le-am putea imparti in doua categorii. Prima, formata din subiecte fara mare relevanta pentru existenta noastra pamanteasca (insa care ne vor ocupa foarte mult timp), iar cea de-a doua, formata din teme aparent neimportante (minimalizate in prezentarea publica) insa cu impact semnificativ asupra mediului politic, economic si social.
Negocierile cu FMI, bugetul pe 2013, suprataxa de mediu pentru mijloacele auto, impozitarea agricultorilor, balacareala din justitie (alegerile in CSM si desemnarea procurorului general), urmatorul raport al MCV, reducerea mandatului presedintelui reprezinta cateva din subiectele publice la care faceam referire. Unele din acestea vor fi abordate si-n cadrul analizelor noastre, incercand o focalizare pe efectele directe sau colaterale asupra agriculturii si a mediului rural.
Continuand analiza programului de guvernare pe agricultura, inceputa intr-un articol anterior, nu doresc sa ascund criticile, pentru ca textele sunt prea dure, prea despica firul in multe si ca ar trebui scrise cu mai multa "intelegere". Ceea ce stiu eu este ca Programul de Guvernare trebuie asumat de emitent (Guvern), cu atat mai mult cu cat a fost aprobat si de catre un mega-Parlament. Iar datoria unui analist este sa-l intoarca pe toate partile. De ce? Din obligatia si respectul pentru cititor! Este o satisfactie sa constati ca de cele mai multe ori parerile noastre sunt in concordanta cu intelegerea agricultorului. Semn ca reforma institutionala a MADR trebuie sa fie reala si profunda. Inclusiv in concept.
In Program se spune despre introducerea unui management modern pe o structura functionala si depolitizata. Drept sa va spun, ma asteptam ca, in cele sapte luni dinaintea alegerilor parlamentare, aceasta etapa sa fie finalizata. Responsabilizarea organizatiilor profesionale reprezentative in derularea platilor ar fi normal sa inceapa cu demonstratia ca in sectorul organizatiilor respective nu exista economie subterana. Abia apoi s-ar justifica consolidarea puterii lor de reactie politica. Altfel vom avea mari probleme cu europenii care nu vor sa inteleaga ca la noi starea de normalitate este furtul si coruptia!
Cresterea rolului organizatiilor patronale si a agricultorului in influentarea politicilor agricole este un alt angajament al Programului pentru agricultura. Daca un astfel de rol ar fi fost aplicat in pregatirea politicii de impozitare a agricultorilor, ar fi putut aparea (de exemplu) propunerea de diminuare a impozitului in cazul unor calamitati ce reduc productia (venitul) si cresc pierderile. Logica impozitarii a fost deturnata de lipsa unor abordari pregatitoare si conectarea mecanismului la realitatile activitatilor din agricultura. Sigur, si post factum se pot face informari si corecturi, insa increderea oamenilor, serios zdruncinata, va necesita costuri mult mai mari pentru a fi redobandita.
Nereusind sa descifrez nici un rand care sa vizeze industria alimentara, ma intrebam daca s-o mai ocupa cineva in tara asta si de acest sector? Sau, cine stie, o fi plecat pe la alti stapani adoptivi cum s-a intamplat cu padurile, ANSVSA-ul, cadastrul agricol sau piscicultura. Pentru ca agricultura este prioritara in programul actualului guvern, ar fi fost bine de adunat fiii risipiti prin strainatati la matca lor naturala!
Pe langa exprimari care nu spun nimic (de exemplu "Romania poate deveni un jucator pe piata internationala"), prima din cugetarile care proiecteaza viitorul agriculturii decreteaza readucerea agriculturii pe locul dat de potentialul si traditia ei! Singura perioada in care agricultura (nu si taranul roman) a fost pusa oarecum in valoare a fost perioada comunista. Si astfel, din nebagare de seama, putem ajunge la salutul pionierilor cu cravatele rosii ca focul: Tot inainte, ca inainte era mai bine!
Alexandru LAPUSAN
