S-or fi intreband unii cititori, ce-i cu asta (respectiv cu mine) de-i apasa problemele papalitatii cand la noi: carnea de cal, nutrie sau alta oratanie se valorifica sub sigla vacii; tensiunile, din interiorul partidelor politice, pe fondul consolidarii dictaturii interne, se amplifica amenintand stabilitatea nucleelor politice; disfunctionalitatile intre parteneri dau impresia ca guvernarea este rodul unui ad-hoc accidental; informarea publica (de catre autoritati, dar mai ales de catre trusturile private de presa) este utilizata in dezavantajul publicului (ex: in timp ce muncitorii de la Campia Turzii rupeau portile combinatului, noi vedeam cum sunt tranchilizati leii si ursii lui Nutu Camataru); smecherii (acceptate de guvern), gen abandonul societatilor inglodate in datorii, catre firme de apartament (vezi exemplul investitiilor rusesti ale firmei Mechel si al unor combinatii asemanatoare inclusiv din agricultura) prin care se lasa toate datoriile in spinarea statului; guvernantii (incapabili sa gestioneze o avere adunata prin eforturile intregii natii) se pregatesc sa privatizeze marile companii de stat, printre care si Posta Romana catre Magyar Posta (companie de stat, cu cele mai mari sanse sa-si adjudece "privatizarea"); justitia duhneste chiar de la varf a borhot deteriorat si nu mai poate garanta sustinerea societatii pe o directie sanatoasa. In aceste conditii, in contextul perspectivelor europene si mondiale, un tsunami serios se contureaza deasupra noastra.
Constientizam situatia? Sistemul ne va apara sau ne va distruge?
O veste soc a strabatut mapamondul: Papa Benedict al XVI-lea si-a anuntat demisia. De la Papa Petru (primul papa, intre anii 30-67) si pana la demisia lui Benedict al XVI-lea (papa intre 19.04.2005-28.02.2013), patru papi au abdicat/demisionat (ultimul fiind Grigore al XII-lea in 1415). Niciun papa nu a abandonat sceptrul de buna voie. De cele mai multe ori, cauzele adevarate sunt acoperite, iar istoria nu reuseste sa dezgroape, mai niciodata, adevarul. Care ar putea sa fie cauzele abandonului papal? Sa luam declaratiile oficiale in care se spune ca varsta, sanatatea etc. Ceremonia inscaunarii unui papa este mare pentru ca ea urmeaza imediat dupa inmormantarea celui din trecut. Totdeauna inmormantarea o intrece in grandoare pe cea care-i urmeaza. Biserica, dupa astfel de ceremonii, iese intarita; un nou papa, o noua speranta etc. Poate de aceea candva unul din cardinali a exclamat la o congregatie: nu alegeti papa tanar! Din acest punct de vedere, prima dintre indatoririle papei este sa moara papa. Deci, aceasta motivatie pentru demisie cade! Al doilea pretext ar fi santajul fata de anumite acte culpabile din perioada adolescentei-tineretii. Chiar daca ar fi existat ceva, in primii ani dupa instalare, se face curat in jurul papei astfel incat nimeni nu va mai putea sustine (cu probe) astfel de afirmatii. Ramane amenintarea pentru convingerile si orientarile politicilor Vaticanului. Cine se simtea amenintat si care sunt ideile care au putut inspaimanta pe mai marii lumii? Joseph Ratzinger a participat la Conciliul Vatican 2 (1962-1965) in calitate de consilier teologic. Aici au fost adoptate documente cruciale (constitutionale) pentru biserica.
Atitudinea impotriva promovarii religiei prin forta (ce a creat un conflict deschis cu musulmanii in 2006) sau a restrangerii dreptului crestinatatii la o familie in conditii morale, sociale si economice favorabile, a cutremurat mentorii mondializarii in detrimentul fiintei umane. Acestia nu se mai puteau baza pe suportul imens al bisericii romano-catolice in procesul globalizarii fara respectarea unor principii crestine. Scrisorile Spe salvi (despre speranta crestina), Deus caritas est (despre dragoste) si Caritas (despre integrarea umana) definesc calitati la care Joseph Ratzinger nu a renuntat.
Si atunci Papa Benedict al XVI-lea a demisionat!
Alexandru LAPUSAN