In Romania nu se mai intampla nimic. Nimic bine. Economia se duce-n jos. Ponderea microintreprinderilor intrate in procedura de insolventa a crescut cu 14,5% fata de media pe economie de 10%. Una din cauzele "decesurilor" economice este introducerea impozitului de 3% pe venit (chiar in conditii de neprofitabilitate a firmei). Dar nu numai.
Zilele trecute, patronii si sindicalistii din principalele confederatii patronale si sindicale au analizat evolutia preturilor la energie (gaz metan si energie electrica) si efectele acestora asupra economiei. In perioada 2009-2013, pretul energiei a crescut cu 55%, avand un efect direct asupra cresterii preturilor pe piata de 42 mil. euro/an. La nivelul tehnic existent, industria metalurgica era competitiva. Altfel nu veneau Mittal Steel sau rusii sa cumpere capacitatile noastre de productie. Chiar daca le-au luat la un pret...
Numai efectul evolutiei pretului la gaze a produs o crestere de 45 euro/to de otel, cu un efect al cresterii preturilor pe piata de 27 mil. euro/an. Costurile energiei au ajuns sa depaseasca 50% din costurile de productie/tona de otel. Intr-o tara in care exista programe mari ce vizeaza infrastructura (poate doar in mintile noastre bolnave de atata speranta), noi am ingropat productia de otel! Industria sticlei, cotata printre marii favoriti pe piata mondiala (!), injecta in economie (2007) peste 300 mil. euro (export 83% in peste 40 de tari). Acum importam sticla moarta, produsa pe automate in Turcia, si cristal din Polonia. Fabricile noastre de vagoane sunt in insolventa, in timp ce pe piata europeana exista o cerere enorma neacoperita (-40%). Cele mai multe din unitatile de productie ingrasaminte chimice ale grupului InterAgro (nici ceilalti producatori nu se simt mai bine) sunt pe cale de a se inchide, vaduvind agricultura de un suport esential.
Oltchimul este unul din exemplele incompetentei guvernelor. Marii investitori (inclusiv Ford) isi evalueaza perspectivele productiei in Romania. In timp ce microintreprinderile se pravalesc cu miile precum pasarile otravite, companiile mari stagneaza intr-o coma profunda, asteptandu-si sfarsitul. Efectul: mii si mii de someri sunt aruncati in carca statului! A statului deja falimentar! Ei, insa daca vom combina zicerea "prostul daca nu-i fudul parca nu e prost destul" cu mandria (prosteasca) si fudulia si le vom aseza in asa fel incat sa reusim sa acoperim interesele si coruptia, vom obtine un program high level al suportului statului pentru energia verde. In Romania, exista montate capacitati eoliene de 2.000 Mw si 70 Mw in parcuri solare. In primele zece luni din 2012, 80% din investitii au vizat energia regenerabila. Oare de ce i-a apucat pe acesti investitori, asa dintr-o data, dorul de a investi in Romania? Cum de nu s-au speriat de riscul crizei economice? Cum de au obtinut finantare pentru proiectele lor? Ei, fratilor, daca alte tari europene platesc sub 120 euro/Mwh, la noi se plateste o subventie de 166 euro/Mwh! Din putinii nostri bani. Costurile certificatelor verzi s-ar ridica in anul 2013 la 500 mil. euro! Certificatele verzi au, in Romania, cel mai ridicat pret, sustinut (evident fara voia lor) de cei mai asupriti cetateni ai Europei.
Este evident si foarte clar ca nici guvernul acela si nici acesta nu au avut habar despre ce este de facut cu economia Romaniei. Ne-am intrecut in smecherii pe la televizor, dar capra-i moarta, frate! Nu a existat si nu exista o viziune generala in legatura cu evolutia tarii, nu exista o strategie adevarata pe termen mediu si lung.
Ici-colo, mai apare cate o veste bunicica: ba ca guvernul va suporta costurile umplerii initiale a canalelor de irigatii, ba ca au inceput platile catre agricultori. Cand afli insa ca banii provin din vanzari active (AVAS), te gandesti ca este echivalent cu vanzarea mobilei pentru mancare, casa/tara fiind deja amanetata. Acesta nu este altceva decat rezultatul unui concurs de incompetente al ultimelor trei-patru guvernari. Iresponsabile!
A. LAPUSAN
