Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Tensiuni si deznodaminte politice

Acumularile cantitative duc la transformari calitative, regula demonstrata de lumea stiintei si preluata (inclusiv) de sociologi pentru fundamentarea evolutiei societatii omenesti. Promotorii comunismului au uzat din plin de aceasta idee pentru a demonstra superioritatea oranduirii ce se apropie cel mai mult de regulile regatului cerurilor. Asa cum si-l inchipuiau ei!

Incerc o analiza a scenei noastre politice, simtind parca acumularea unor tensiuni care vor determina schimbari fundamentale. Sau, ca altadata, va urma doar un fas, dupa care presiunea va reveni la normalul mediocricitatii cu care ne-am obisnuit. Finalizarea congreselor principalelor partide a definit piesele de pe tabla politica pentru cel putin orizontul alegerilor prezidentiale. Lucrurile s-au consolidat in variantele previzibile. Cum se vor misca ele, ce combinatii, cat de normale, logice si durabile vor fi acestea, sunt intrebari care, evident, ne framanta.

Prima grupare politica analizata este PSD-ul. Ponta si echipa lui a reusit sa se consolideze in urma congresului. Poate cu unele remarci, printre care si revenirea Grupului de la Cluj (pentru a cata oara?) in prim-plan. In politica, in general, daca reusesti sa-ti demonstrezi incapacitatea, nu ti se ofera si alte ocazii pentru aceleasi rateuri. Exceptia acestui caz este foarte interesanta si merita analizata. Nu acum. Liderul PSD, Ponta, prea pustan in pornirile anterioare, odata conectat la principiile si interesele fortelor politice europene, dorind sa contribuie la constructia unei atmosfere "respirabile" in republica, are niste atitudini interesante. Atunci cand o forta nu este capabila sa-si inlature rivala, solutia inteligenta este coabitarea. Cu suficienta inteligenta si curaj, Ponta a adoptat aceasta atitudine in relatia cu Presedintia. Din pacate, coloanele PSD-iste accepta dar nu inteleg mare lucru din ceea ce se intampla. In acest context, Iliescu si Nastase si-au dovedit inca odata clasa de mari politicieni adoptand o atitudine de suport pentru liderul PSD-ist.

Eliminarea unor tensiuni interne si consolidarea puterii PSD pe piata politica se va produce doar atunci cand va indrazni sa scoata un candidat propriu la prezidentiale. Altfel, o cadere ireversibila nu mai poate fi evitata. In cadrul USL, PSD-ul este in conflicte cu toti partenerii. Cu PNL, de la tema numirii procurorilor (inclusiv a procurorului general), numirea ministrului justitiei dar mai ales in legatura cu introducerea taxei de solidaritate (etapa premergatoare introducerii impozitului progresiv), exista o vrajba continua. Evident, motivul este sustinerea de catre PSD a candidaturii lui Crin la prezidentiale. Situatie din ce in ce mai incerta!

O curiozitate o reprezinta relatia PSD cu PC-ul, partid politic membru al USL si aliat cu PNL-ul in cadrul Aliantei de centru-dreapta. Relatia personala a lui Constantin, ministrul agriculturii, cu Victor Ponta nu reuseste sa atenueze tensiunile din cadrul PSD legate de politica de expansiune a PC. Extinderea PC in teritoriu utilizand pirgiile administrative ale MADR, dezvoltarea unor sedii (vezi Timisoara) in locatii prea aproape de DGA judetene, deranjeaza serios coabitarea PSD-PC. Ca o punere la punct poate fi interpretata solicitarea Ministerului Dezvoltarii Regionale ca fosta masura 322 din Programul National de Dezvoltare Rurala, sa fie transferata, in perioada 2014-2020, la Ministerul Dezvoltarii Regionale. Milioane de euro si o relatie importanta cu primarii vor trece in gestionarea ministerului lui Dragnea. Disfunctionalitatile PSD-PC au fost zdruncinate foarte serios si de senatoarea Cristina Anghel, prin declaratii extrem de acide la adresa guvernului. Evident, ea doar o fi citit criticile elaborate in adevaratele centre de comanda ale politicii PC-iste.

Despre PDL, deocamdata numai de bine.
Daca avem in vedere o posibila combinatie PNL-PC-PDL si mai ales oricare... altele, aranjamente politice mult mai stabile ar putea aparea in ofertele politice viitoare. La guvernare, insa, nimic fara PSD!

Alexandru LAPUSAN


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!