Cercetarea generalilor penali (Corneliu Dobritoiu, Gh. Rotaru si Sergiu Medar), sesizarea Curtii Constitutionale de catre presedinta CSM in legatura cu neconstitutionalitatea OUG 21 /2013 (privind desemnarea judecatorului roman la CEDO), (re)votarea statutului parlamentarilor (dupa observatiile CCR), continua galceava din USL sau impotenta opozitiei, sunt teme pe care (cred eu) legea retrocedarilor le declaseaza. Nici macar Congresul PSD - despre care noi, avand previziuni aproape de certitudine, am scris cu aproape doua saptamani inainte - nu poate acoperi greutatea temei retrocedarilor.
Despre ce este vorba? Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, odata cu instalarea regimurilor comuniste in estul Europei (zona de influenta ruseasca), acestea au concentrat toate resursele si mijloacele de productie in mana statului. Despagubiri au fost acordate doar cetatenilor straini. Revenirea la pseudo-democratia noastra a adus pe tapet si dreptul celor deposedati (sau a urmasilor acestora) de a beneficia de cuvenite indreptari. O legislatie superficiala, modificata la fiecare schimbare a puterii, a tarat lucrurile pana la ultimatumul si sanctiunea din partea CEDO. In alte tari fost comuniste (de exemplu, Ungaria), retrocedarile au fost abordate frontal, s-au stabilit limite superioare (ale despagubirilor) si modalitati practice de aplicare. In perioade rezonabile, legislatia (care nu a suferit modificari sau amanari ca in variantele romanesti) a fost aplicata si presiunea sociala eliminata.
La noi, subiectul a fost amanat mereu din lipsa viziunii politice (retrocedarile nu au fost amintite deloc in programul revolutiei din '89), miscandu-se doar la presiunea grupurilor de interese (samsarii buni) si al autoritatilor europene. Reformele funciare si (acum) procesul retrocedarilor s-au intins (si se vor intinde) pe multi ani, generand, in aceste perioade, tensiuni majore in societate.
Datele analizei ce urmeaza le-am luat din discursul primului ministru, la sustinerea angajarii raspunderii guvernamentale in Parlament. La angajarea raspunderii guvernului pe un proiect de lege, daca nu este depusa o motiune de cenzura (care sa fie validata) proiectul se considera aprobat. Atat PP-DD cat si UDMR au anuntat ca nu vor depune motiune, iar PDL-ul este prea neinsemnat pentru a se gandi la altceva decat, eventual, la un atac (al legii) la CCR. Chiar si atitudinea in parlament a PDL a fost destul de lipsita de consistenta, fara elemente care ar fi putut sa le aduca un cat de mic castig in punctajul electoral. Nu au fost scoase in evidenta consecintele aplicarii acestei legi.
Multe din cladirile retrocedabile din marile orase gazduiesc activitati publice (administratie publica, scoli, spitale etc); in Transilvania se vor tensiona relatiile dintre ortodocsi si greco-catolici etc; pot apare litigii conexe, de natura etnica sau religioasa. Un lucru croit prost, greu mai poate fi ajustat pe parcurs.
Toate despagubirile vizate de lege sunt estimate la 8 miliarde de euro. O parte din aceasta valoare a fost retrocedata (10.000 cladiri, din care 2.000 apartinand unor institutii publice; 1,3 milioane ha teren, din care 300.000 intravilan; 150 mil. euro in cash si 4 mil. euro prin actiuni la Fondul Proprietatea).
Si pentru ca "the show must go on", trebuiau gasiti si vinovatii. Acestia au fost denumiti samsari. Samsarii care vor desfasura activitati de cumparare de drepturi litigioase, creante etc, dupa aparitia legii, vor fi taxati. Ceilalti, de pana acum, au scapat. Nu se poate face dreptate decat daca ii pedepsim pe toti cei vinovati, spunea Ponta. Daca am fi curiosi sa aflam pe timpul caror guvernari s-a dezvoltat aceasta mafie imobiliara sustinuta de institutii ale statului conduse de dregatori politici, cine era pe la corpul de control si cati din cei implicati direct au ascultat din fotoliul de parlamentar discursul lui Ponta, am constata ca exista doua categorii de samsari: ai nostri si ai lor; samsari buni si samsari rai!
Alexandru LAPUSAN
