In luna mai, pe pajisti, majoritatea speciilor componente se grabesc sa infloreasca, fiind luna ideala pentru recunoasterea, inventarierea si cartarea pajistilor din zona de campie si dealuri.

In zona montana, pe masura ce avanseaza pe altitudine topirea zapezii si demareaza progresiv sezonul de vegetatie, se continua lucrarile specifice de intretinere si imbunatatire a covorului ierbos, cat si valorificarea pajistilor prin pasunat, din care amintim:
- Defrisarea vegetatiei lemnoase daunatoare;
- Imprastierea musuroaielor si nivelarea terenului;
- Aplicarea ingrasamintelor chimice si organice;
- Aplicarea amendamentelor calcaroase pe solurile acide;
- Suprainsamantarea sau reinsamantarea pajistilor;
- Reparatii la alimentari cu apa, drumuri de acces, adaposturi, imprejmuiri, etc. inainte de inceperea sezonului de pasunat in zona montana;
- Inceperea urcarii animalelor in transhumanta pe pasunile premontane si muntii mijlocii;
- Extinderea lucrarilor specifice de imbunatatiri funciare in zona montana si alte actiuni pe pajistile permanente.

In zona de campie si dealuri incepe campania de combatere a principalelor buruieni din pajistile permanente.
In a doua parte a lunii mai, pe pajistile permanente si temporare din campie si dealuri incepe recoltarea fanetelor si conservarea furajelor sub forma de siloz, semisiloz si fan, in functie de regimul pluviometric si dotarea fermelor.

Pe plan organizatoric, se fac ultimele intruniri si pregatiri concrete pentru pasunatul animalelor la munte, actiune caruia in trecut i s-a acordat atentia cuvenita.
In acest sens, prezentam indrumarile date de doi mari specialisti din domeniul pajistilor, dr. ing. Eugen Cernelea, de la Intreprinderea de imbunatatire si exploatare a pajistilor din judetul Hunedoara, si ing. Constantin Bistriceanu, de la Directia de baza furajera din Ministerul Agriculturii, care au scris cartea "Cultura si exploatarea pajistilor montane" (Ed. Ceres, 1977, Bucuresti). Din respectiva carte prezentam capitolul XI - Organizarea si functionarea cantoanelor pastorale, a caror valabilitate se pastreaza pana in zilele noastre.
Cantoanele pastorale, initiate si organizate pentru prima data in anul 1950, in judetele Sibiu (cantonul pastoral Crint) si Hunedoara (cantonul pastoral Baleia), s-au extins ca forma de organizare si administrare a pasunilor de munte, incepand din 1955, cand existenta lor a fost legiferata.

In zona de munte, organizarea administrativa a pajistilor sub forma cantoanelor pastorale este cea mai adecvata, acestea fiind unitati operative de aplicare a masurilor tehnice si organizatorice de intretinere, imbunatatire si folosire rationala a pajistilor, situate la distante mari de localitati, cuprinzand in raza lor de activitate suprafata unui corp de pajisti sau eventual a doua corpuri mai mici si alaturate.
Cantoanele pastorale trebuie sa aiba o conducere competenta, un specialist cu studii superioare, inginer agronom sau inginer zootehnist, ajutat de 2-3 tehnicieni din care unul sa fie tehnician veterinar. Atributiile unui asemenea canton pastoral sunt multiple si de o mare responsabilitate, dirijand toata activitatea zoopastorala pe intreg teritoriul pe care-l administreaza, indiferent de proprietar sau beneficiar.
Caracterul complex pe care-l imbraca productia agricola in zona de munte necesita specialisti capabili sa organizeze si sa conduca procesul de productie la munte, bine pregatiti profesional, preocupati pentru problemele de munte si sa le placa activitatea in zonele de altitudine.
Cantonul pastoral ca unitate operativa tehnico-organizatorica isi justifica necesitatea prin urmatoarele atributii:
- cunoaste in amanuntime intreg patrimoniul pastoral din raza sa de activitate, delimiteaza si mentine hotarele pajistilor fata de alte folosinte si de fondul forestier;
- intocmeste, pastreaza si conduce intregul inventar al pajistilor si rezolva orice litigiu ce poate interveni cu privire la delimitari si folosinte;
- cu ajutorul ce-l primeste de la institutele de cercetari si institutiile de invatamant, executa cartarea pajistilor, stabilind si definitivand tipurile de pajisti si conditiile stationale in care acestea vegeteaza;
- pe baza inventarului si al cartarii, intocmeste sau revizuieste amenajamentul pastoral, ca document si program unic pentru amenajarea, imbunatatirea si exploatarea pajistilor;
- pune in aplicare, pe ani si trupuri, prevederile amenajamentului pastoral si conduce executarea tuturor lucrarilor prevazute, cu respectarea conditiilor tehnice a actelor si normativelor in vigoare;
- colaboreaza cu organele silvice la delimitarea si fixarea hotarelor intre cele doua sectoare si la intocmirea documentelor necesare transformarii pasunilor impadurite, programand impreuna cu aceste organe, perioada si modul de transformare. Tot impreuna, studiaza si propun schimburile de teren intre fondul pastoral si cel silvic, in conditii avantajoase pentru ambele sectoare;
- coordoneaza si urmareste pasunatul in padurile ce sunt admise la pasunat, din raza cantonului;
- organizeaza deplasarea animalelor catre pasunile de munte, controleaza si aplica repartizarea pasunilor si stabileste, pentru fiecare trup de pasune, data inceperii si terminarii pasunatului, anuntand din timp proprietarii animalelor si beneficiarii pasunilor;
- organizeaza si conduce pasunatul animalelor pe tot cuprinsul cantonului si in toata perioada de pasunat, stabilind pasunatul rational pe specii si tarlale, precum si ciclurile de pasunat pentru diferite tipuri de pajisti si pentru diferite altitudini;
- conduce si coordoneaza hranirea animalelor in timpul perioadei de pasunat cu nutreturi suplimentare din productia pajistilor ca masa verde, semisiloz, fan si organizeaza producerea acestora;
- organizeaza si conduce, pe timpul perioadei de pasunat, statiuni de monta sezoniere montane, luand masuri pentru buna ingrijire, hranire si folosire rationala a reproducatorilor;
- organizeaza si urmareste controlul productiei animale, lapte, spor greutate vie si supravegheaza sanatatea animalelor;
- stabileste momentul optim de recoltare a pajistilor prin cosit, organizand actiunea si beneficiarii, conducand si supraveghind ca uscarea fanului si pregatirea semisilozului sa se faca in cele mai bune conditii si cu minimum de pierderi;
- stabileste anual, prin metoda cosirilor si prin metoda zootehnica, productia pajistilor pe tipuri, pe altitudini, pe cicluri de productie pentru fiecare trup de pajiste, organizeaza strangerea de probe de masa verde, fan si semisiloz, pe care le trimite laboratoarelor pentru analiza chimica si stabilirea valorii nutritive;
- organizeaza culturi de loturi semincere de ierburi perene, precum si recoltarea de seminte de ierburi din pajisti semanate sau din pajistile permanente apte acestui scop;
- studiaza si definitiveaza solutii, impreuna cu beneficiarul, privind iernarea animalelor in zona montana, in etajul fagului si etajul molidului;
- in perioada de iarna, redacteaza planuri, programe, amenajamente pastorale, schite, harti, care apoi se definitiveaza cu beneficiarii pajistilor
Cantonul pastoral colaboreaza permanent cu statiunile de cercetari si institutele de invatamant, la stabilirea unor tematici de cercetare si punerea lor in aplicare, privind probleme legate de productia pajistilor ce se cer rezolvate in raza cantonului respectiv.

Organizarea cantoanelor pastorale din zona montana este necesar sa evolueze in perspectiva, pe masura ce se trece de la faza de folosire extensiva la cea intensiva, incepand cu pajistile din zona inferioara catre cea superioara, alpina.
In prima perioada, se considera necesara interventia operativa in actiunea de fertilizare prin tarlire cu bovinele si ovinele. In acest scop, ar trebui ca fiecare unitate de exploatare pastorala organizata sa fie dotata, in functie de specia si categoria de animale, cu solnite de sare, iesle mobile pentru bovine si cu porti de tarlire usor de manipulat pentru ovine.
Pentru a avea garantia mutarii acestora conform programului calendaristic intocmit, este indicat ca la cantonul pastoral sa fie incadrati un numar corespunzator de muncitori sezonieri, pe toata durata pasunatului, cu sarcina de a executa operatiunea de mutare a solnitelor, ieslelor, a portilor de tarlire, la fiecare unitate de exploatare pastorala din raza de activitate a cantonului, impreuna cu ciobanii sau ingrijitorii de animale.
Plata acestor muncitori urmeaza a se face in functie de suprafata realizata.
Tinand seama de suprafata trupurilor de pajisti, de distanta intre ele si posibilitatile de acces, norma pentru un muncitor se va stabili la circa 5-10 unitati de exploatare pastorala sau 800-2.000 ha pajisti montane, astfel ca el sa poata reveni pe fiecare unitate la cel mult 2-3 zile.

Intr-o faza urmatoare, pentru a se putea trece la faza de exploatare intensiva, este necesara organizarea, pe langa cantoanele pastorale, a unor sectii de mecanizare, conduse de un mecanic agricol, care urmeaza sa fie dotate cu masinile si utilajele necesare: tractoare pe senile, pluguri, freze, polidiscuri, grape diferite, tavaluguri, semanatori, cositori, greble, masini de adunat si incarcat fan, remorci, masini de imprastiat ingrasaminte chimice si organice, cisterne amenajate pentru imprastiat ingrasaminte organice lichide sau instalatii de pompare cu agregate de aspersiune si alte masini pentru uz pastoral, a caror necesitate se va simti in cadrul activitatii pastorale.
Sectia de mecanizare din cadrul cantonului pastoral va conduce si va efectua operativ toate lucrarile mecanizate prevazute spre a se executa anual pe pajisti.

dr. ing. Teodor MARUSCA,
Director general ICD Pajisti - Brasov