De fiecare data, dupa intrunirea comisiei pentru redactarea raportului de modificare a Constitutiei, apar tot mai multe elemente care ne sfatuiesc sa ne asteptam, pana la urma, la un fiasco. Lasand la o parte calitatea membrilor comisiei (unii repetenti, altii penali) si modul discutabil de consultare a specialistilor adevarati in drept constitutional, ramane intrebarea: De ce trebuia modificata Constitutia? De ce ne legam la cap daca nu ne doare? Dupa viitoarele europarlamentare, Europa va trebui sa ia un viraj mai strans, la dreapta sau la stanga. Situatia nu mai poate fi lalaita. De aceea batalia politica va fi extrem de dura, de aceea existenta USL nu se mai poate justifica politic. Fiecare din cele doua parti componente trebuie sa traga in alta directie la caruta UE.
Revenind la nevoia de revizuire a Constitutiei, in afara art. 3, care vizeaza organizarea teritoriului (unde se doreste introducerea euro-regiunilor) si a altor catorva articole ce trebuie actualizate (relatia cu UE, depasita dupa integrare), nu exista nevoia de a modifica ceva pe fondul lucrurilor. Dupa unii specialisti in administratie, chiar problema regiunilor ar fi putut fi rezolvata (provizoriu) prin lege, astfel incat structuri rezultate din votul alesilor judeteni (din judetele componente ale unei regiuni) sa poata gestiona fonduri si programe la nivel de regiune. Peste doi ani, cand Europa va impune modificari structurale de fond pentru toti membrii sai, am putea sa lucram la o Constitutie care sa aiba viata mai lunga. Noi vrem si acum si nu vom avea loc de intors nici atunci. Mai mare instabilitate legislativa nu ne trebuie pentru a ne imobiliza in decorul actual al nivelului socio-economic. Euroregiunile au, ce-i drept, o componenta favorabila, insa dezastruoasa pentru baronii locali. Introducerea unitatilor administrative mari si o revizuire a standardelor localitatilor va reduce numarul mare al institutiilor (prefecturi, consilii judetene, primarii, institutii locale) si aparatul institutional aferent (presedinti, primari, consilieri, directori, functionari etc), va elimina o parte din birocratie si, evident, va reduce consistent cheltuielile publice cu administrarea. Pana acum, abordarile din comisie duc la concluzia ca tara ramane tot republica (nu monarhie) impartita in regiuni, am avea tot bicameralism (cu vreo 400 alesi) si cam atat.
Celelalte teme sunt inconsistente sau chiar sagalnico-fanteziste. Fara a combate (de ex.) traseismul politic, parlamentarii au dezbatut cu multa zarva tema homosexualilor, unii inclinand sa fie de acord (poate) doar pentru cresterea ofertei feminine pe piata. Cu lesbianismul, insa, nu si nu! Folosirea excesiva a sintagmei Nihil Sine Deo a constituit un alt subiect pierdut in discutii. Cine va stabili daca licitatiile publice sau privatizarile (cele mai multe cu cantec) vor fi fost cu Deo sau fara?
Obligativitatea ca orice persoana sa se prezinte la anchetele parlamentare, daca va ramane in proiect, ar cobori standardul Parlamentului la nivelul inchizitiei medievale.
Din prea mare dorinta de a oferi posibilitatea carmuitorilor sa manipuleze mai putini cetateni, s-a prevazut reducerea (prin Legea electorala aflata in proceduri de modificare) pragului electoral la 30%, pentru referendum. Actuala Constitutie a fost validata cu peste 50% din numarul cetatenilor cu drept de vot. Modificarea se va face cu 30%? Nu este deloc cuser!
La art. 1 s-a adoptat forma: Romania este stat de drept..., in spiritul... Declaratiei de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 si ale idealurilor Revolutiei din Decembrie 1989. Nu mai intreb cine a fost eroul revolutiei romane, cine au fost combatantii care au pornit lucrurile atunci si care sunt idealurile lor! Analiza documentului din 1918 are tot atatea interpretari. Stat national sau nu, cu astfel de pasaje "v-ati bagat mortu-n casa" si cu sincera naivitatea va pregatiti de nunta! Aveti grija ca acesta poate fi prohodul. Si, pentru asa ceva, nici dracu? nu va va mai ierta vreodata!
Alexandru LAPUSAN
