Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Agricultura, baza dezvoltarii Romaniei

Anul agricol 2012-2013 este un an bun. Prognozele productiei agricole de cereale (grau si porumb) vorbesc de peste 20 mil. tone, fata de aproximativ 12 mil. tone in 2011-2012. Chiar daca putem considera productia totala (estimata) ca fiind una foarte buna, la randament (tone/ha) suntem inca departe de plutonul fruntas european. Chiar si la acest capitol avem, si nu putini, producatori care au obtinut rezultate de top, unele dintre ele amintite in presa de specialitate. Fluctuatia mare a productiilor, de la un an la altul, influentata de capriciile vremii, dar si de lipsa unui sistem integrat (cu resursele necesare) care sa asigure un echilibru concurential si un suport pentru fluidizarea filierelor pe produs (pornind de la piata catre productia primara) a fost una din marile neajunsuri ale perioadei de dupa 1989. La fiecare schimbare politica au intervenit schimbari ale politicilor agrare, care ne-au adus de prea multe ori (inapoi) la punctul de pornire. Intentia actualului guvern de a elabora un program agricol care sa primeasca girul Parlamentului ar putea fi o incercare (reusita) catre normalitate.

Zilele trecute, la MADR a avut loc una din rundele importante de consultare a partenerilor in vederea definitivarii politicilor agricole pentru perioada 2014-2020. Intentia CE de a modifica PAC s-a lovit de atitudini diferite ale partenerilor europeni, atitudini generate de interesele foarte diferite ale producatorilor agricoli din fiecare tara. Ca si la noi! Dupa acordul politic (mult intarziat) al ministrilor agriculturii din UE, regulamentele noii PAC ar putea fi aprobate pana la sfarsitul anului. In aceste conditii, conturarea anului 2014 ca an de tranzitie este deja acceptata. Plafonul anual pentru Pilonul 1 creste de la 1,63 mld. euro in anul 2015, la 1,9 mld. euro in 2020, totalizand pentru intreaga perioada 10,965 mld. euro. CE a stabilit pragul de 30 de ha pana la care fermierii sa beneficieze de masuri ceva mai consistente din asa numita suma redistributiva (cota parte din plafonul total). Nu vom insista pe cele patru variante de lucru prezentate (au fost detaliate in presa si in comunicatele MADR), nivelele alocarilor fiind oricum superioare celor din anii anteriori... insa mult mai mici fata de ce primesc partenerii si concurentii nostri de pe piata comuna europeana! Batalia s-a dus pe diminuarea ponderii sumei redistributive si deci a suportului pentru fermele sub 30 ha. Pe cei mici cine sa-i apere? Aici trebuie sa intervina autoritatea agricola nationala care este obligata sa tina seama ca si cei mici trebuie sa existe intr-o economie agricola europeana. Chiar daca vietuiesc in Romania. Este adevarat ca pentru asta exista costuri (suplimentare).

Teme adiacente subiectului de baza au intregit o intrunire a partenerilor din agricultura apreciata ca fiind utila si constructiva. Ingrijorarea ca ADS-ul ar putea fi (in viitor) un dirijor, afectand capacitatea de manifestare a legii cererii si ofertei pe piata funciara, suportul (conditii de creditare/garantare) de care ar trebui sa se bucure solicitantii romani in achizitia de teren, a completat temele fierbinti. Problemele legate de comasarea terenurilor au primit nuante diferite, in functie de zona geografica, specificitate, traditii etc. In mai toate zonele tarii, o ferma de 5 ha poate asigura un trai decent pentru o familie. O diminuare a sustinerii acestora (ferme 1-5 ha) poate determina o crestere a cheltuielilor sociale greu de suportat pe termen scurt si mediu. Introducerea suprafetei minime comerciale poate fi o solutie care a fost verificata in Romania si care a dat rezultate foarte bune. Pentru teren trebuie impuse conditii stricte de bune practici si agro-mediu si nu supraimpozitarea (masura ilogica si neeuropeana) terenului (chiar) nelucrat. Suntem pe ultima suta de metri cu adoptarea directiilor politicilor agrare pentru perioada 2014-2020.

Anul agricol favorizeaza o incisivitate mai mare pentru prioritizarea sustinerilor complementare (de la bugetul de stat) in directia politicilor agrare. Trebuie sa le fie tuturor foarte clar ca baza dezvoltarii Romaniei o constituie Agricultura!


A. LAPUSAN

Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!