Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Alte amenajari necesare pe pasuni

Imprejmuiri
Pe pajistile din etajul fagului si etajul molidului, unele imprejmuiri sunt deosebit de necesare pentru o mai buna exploatare a covorului ierbos. Aceste imprejmuiri sub forma de garduri servesc la delimitarea de tarlale, la separarea unor fanete de pasuni, la imprejmuirea stanelor, taberelor de vara, a locuintelor, plantatiilor, terenurilor degradate, a prapastiilor, a terenurilor mlastinoase etc. Intr-o economie montana prospera, nu se poate renunta la asemenea amenajari.
Imprejmuirile se executa, in general, din materiale locale, din piatra sau din lemn. Cele din piatra se fac acolo unde aceasta exista din abundenta si nu se transporta din alte locuri si unde nu este necesar ca sa se faca imprejmuiri de lungimi prea mari.
La imprejmuirile din lemn, esentele preferate sunt molidul, fagul si mesteacanul, sub forma de stalpi si manele sau sub forma de margini sau scanduri cioplite, in diferite moduri si sisteme. Folosindu-se mult material lemnos, aceste imprejmuiri devin costisitoare, avand si o durabilitate relativ scurta, de cca. 6-10 ani, sunt totusi destul de rentabile pe lungimi mai mici.
Se pot face imprejmuiri de lunga durata sub forma de garduri vii, prin plantarea a 3-4 randuri de molid la distanta de 40-50 cm pe rand si 40-50 cm intre randuri, plantatie care dupa 6-8 ani formeaza un gard aproape impenetrabil, dar care necesita protejare pana la inaltimea de 1,5-2 m. Astfel de imprejmuiri se preteaza mai ales pentru separarea pajistilor de paduri, in fixarea hotarelor si in jurul constructiilor.
In ultimul timp a inceput sa se introduca si in zona de munte uzanta de a se executa imprejmuiri din stalpi de beton cu sarma ghimpata. Este considerata ca cea mai buna imprejmuire, durabila si cea mai economica. Se poate executa rapid, usor si serveste scopurilor si necesitatilor montane, mai ales la delimitarea tarlalelor de pasunat pe suprafetele unde se practica o exploatare intensiva.

Porti de tarlire
Nu pot lipsi din nici o pajiste unde pasuneaza oile. Denumirea de poarta este data de faptul ca constructia ei este asemanatoare cu o poarta simpla taraneasca, dar in unele localitati se mai numesc lese, tarcuri, oboare, garduri de tarlire, etc.
O asemenea poarta de tarlire are, de obicei, o lungime de 4 m si o inaltime de 1,30 m si se confectioneaza din manele de diferite esente, preferandu-se molidul care este mai usor. Manelele de molid din care se confectioneaza au un diametru de 4-5 cm si se imbina pe 5 randuri, la o distanta de 25 cm una de alta si prinse la capete pe alte doua manele. Pentru o mai buna fixare si rezistenta se mai prind 2-3 manele pe diagonala. Fixarea manelelor se face cu cuie de 80-90 mm lungime, la o poarta fiind necesare cca. 40 bucati.
Daca in etajul molidului portile de tarlire se pot confectiona din manele de molid, de obicei uscat, material ce se gaseste pe loc si destul de ieftin, usor de fasonat si manipulat si din care rezulta porti de tarlire usoare, in alte etaje sau acolo unde nu se gaseste molid, confectionarea din alte esente ca mesteacan, fag etc., este recomandabila pentru ca portile din aceste esente sunt de o durabilitate mult mai mica, mai putin rezistente, grele si incomod de manipulat.
In zona din afara molidului si chiar si aici, confectionarea de porti de tarlire din plasa de sarma de diferite grosimi, cu ochiuri variind intre 5 si 10 cm, inramate in manele sau scanduri sau rame de fier rotund de 14-16 mm, confectionate in asa fel ca sa se prinda una de alta printr-un sistem simplu de agatare, poate rezolva una din problemele legate de aplicarea fertilizarii prin tarlire. Portile din plasa de sarma cu rame metalice usoare 21-23 kg au o durabilitate mai mare, sunt usor de manipulat si de fixat in pamant, costul lor amortizandu-se in 2-3 ani. Cu asemenea porti, schimbarea tarlei (ocolului) se face de un singur om intr-un timp relativ scurt, de cca. o ora.
Numarul de porti de tarlire necesare la o turma de oi depinde de marimea turmei. Daca o oaie trebuie sa aiba in ocol la dispozitie o suprafata de un metru patrat, atunci numarul de porti va fi, la o turma de oi, de: 300 oi - 18 buc; 400 oi - 20 buc; 500 oi - 24 buc; 600 oi - 26 buc; 750 oi - 28 buc.
La turmele de manzari, se mai calculeaza cate un numar de 12-18 buc porti pentru strunga.

dr. ing. Teodor MARUSCA,
Director general ICD Pajisti - Brasov



Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!