Voiam sa abordez cateva probleme de-ale agriculturii. Dar...
Situatia din toamna, destul de curioasa, nu a fost de natura sa influenteze semnificativ suprafetele semanate cu grau. Curiozitatea nu a constituit-o neaparat reducerea pretului, datorita ofertei mari de pe piata. Poate mai degraba caderea pretului, total necorelata cu piata europeana, a lasat "impresia" unor întelegeri între marii operatori de pe piata cerealelor. Chiar daca suprafetele semanate cu grau se încadreaza în media ultimilor ani, chiar daca în toamna conditiile au permis încadrarea lucrarilor în perioadele optime, o iarna secetoasa, fara zapada, ar putea influenta negativ productia anului 2014. Vantul puternic ce bantuie de cateva zile în toate zonele tarii va amplifica evaporarea apei. Tinand seama de prognozele meteo, desi pentru restul Europei se prevede o usoara crestere la productia de cereale, Romania va înregistra o scadere fata de 2013.
Oamenii abia s-au dezmeticit dupa sarbatorile de iarna. Putini sunt cei care au mers în camp sa-si vada culturile. Romania parca a apucat-o pe calea vrajbei politice. Iar poporul este prins în acest joc care nu duce nicaieri. Sau nicidecum nu duce catre hotar, unde maine-poimaine trebuie sa iesim pentru lucrarile din primavara.
Problema liberalizarii achizitiei de terenuri agricole pentru cetatenii straini pune paie umede pe un foc care, si asa, doar fumega. Chiar daca sud-vestul Romaniei este plin de companii straine care detin în exploatare suprafete însemnate, chiar daca marile IAS din sud, dupa usoare pendulari, au ajuns sa fie exploatate de... patroni arabi, vrajba mare este în Transilvania. Cu ungurii. Lipsa de tact a unor oficiali maghiari amplifica tensiunile. Se spunea ca statul maghiar o sa cumpere pamant pentru a-l da unor cetateni (maghiari) tineri. Ar putea fi o politica de colonizare sau de statornicire a unor tineri (unguri din Romania). Ori e una, ori e alta, declaratia nu a primit nici cea mai mica replica din partea autoritatilor. Doar acad. Dinu Giurascu a prezentat situatia actuala ca fiind "mai proasta decat atunci cand au intrat rusii-n tara".
Poate fi chestiunea achizitiei de terenuri agricole o afacere? Da, cu siguranta! Astazi, preturile mici ale terenurilor din Romania pot atrage investitii în teren chiar si numai pentru subventie (plati directe). O suma investita în teren aduce un venit de multe zeci de ori mai mare decat orice dobanda. Cu risc zero, ca doar terenul nu dispare. Ba, mai mult, preturile la teren vor continua sa creasca si atunci, în cativa ani, vor putea fi revandute cu niste castiguri uriase. Totusi, te întrebi daca un stat ar putea sa-si permita o astfel de politica? Teoretic si practic, da! Se pare ca, inclusiv pe relatia mentionata, nu este prima data cand au fost anumite initiative.
Pentru a nu fi acuzati ca stim ceva despre implicarea unui stat în afaceri comerciale pe teritoriul Romaniei, sa ne închipuim un scenariu ce s-ar fi putut derula pana acum. Un grup de cetateni straini înfiinteaza în Romania o companie agricola. Totul este perfect legal. Compania vrea sa cumpere teren agricol (legea este permisiva). Pentru asta, obtine un credit de la orice banca, unde o societate comerciala a statului prieten aduce garantii pentru creditul respectiv. Iarasi totul este legal. Fara a merge mai departe cu demonstratia, am prezentat doar unul din mecanismele care ar fi putut fi aplicate deja în achizitionarea unor active în zone balneare. Si care se pot aplica si-n cazul terenurilor agricole. Acum, si pentru persoane fizice.
Pacat ca nu ne-a gasit subsecretarul de stat american acasa, ca poate ne-ar fi dat niste sfaturi cum sa tinem tara întreaga. Altfel, o sa ne ramana doar cantarea-rugaciune: Muntilor cu creasta rara, Nu lasati tara sa piara!