Zilele trecute, am urmarit un interviu foarte interesant cu Mihail Gorbaciov. Nu am fost si nu sunt un admirator al marilor realizari din Est si, poate, de aceea nu ma pot lauda ca stiu foarte multe despre rusi. Bunica mea îmi spunea ca, atunci cand nemtii se retrageau (la sfarsitul razboiului), în sat lucrurile erau aproape normale, însa cand au venit rusii, muierile au stat saptamani în mijlocul padurii, de frica lor. Nici despre Gorbaciov nu stiam prea multe. Cateva variante ale certurilor cu Ceausescu, restul... ceata! Imi aduc însa aminte de Larisa, o femeie frumoasa, distinsa... Am urmarit, cu sufletul la gura, interviul lui Gorbaciov, luat de o frantuzoaica. Am încercat sa-l caut zilele urmatoare, ca doar-doar l-oi gasi înregistrat pe undeva, însa nici vorba. Recunosc ca, ce a spus si cum a spus, m-a acaparat de tot.

Pentru unii, Gorbaciov este marele tradator care a facut praf URSS; pentru altii, este cel care a îndraznit sa introduca reformele democratice în trupul aflat deja în fibrilatii al imperiului sovietic. Eu cred ca poate sa i se atribuie rolul de starter într-o noua cursa (poate si ultima) de rearanjare a relatiilor mondiale. In perioada 1985-1991, cat Gorbaciov a fost diriguitorul imperiului sovietic, a reusit sa impuna schimbari fundamentale. Politica interna, bazata pe glasnosti (transparenta) si perestroika (reconstructie), a contribuit la schimbarea din temelii a gandirii totalitare. Glasnosti era generator de libertate, democratie, iar perestroika ducea catre aparitia sectorului privat, separarea relatiei dintre partid si guvern etc.

Situatia economica a URSS, care era sleita de razboiul din Afganistan si de cursa înarmarilor, demonstra ca sistemul era pe panta coboratoare a curbei lui Gauss. Daca glasnosti a fost acceptat de populatie, situatia economica si mai ales lipsa hranei, coruptia etc, au determinat pierderea suportului popular în favoarea reformelor. Dezastrul de la Cernobîl (1986) pe de o parte si pierderile la buget din cauza restrangerii productiei de alcool si a reorganizarii economiei au amplificat problemele economice si sociale.
Pe acest fond, miscarile de independenta ale popoarelor Uniunii au explodat. Primele au fost republicile de la Baltica, însa, la 22 septembrie 1991, noua republici (printre care si Moldova) îsi declara independenta.

Procesul care în marile imperii coloniale a început în urma cu 200 de ani se declanswaza si în imperiul sovietic. Si datorita manevrelor lui Eltin, Gorbaciov se afla, la sfarsitul lui, 1991 în postura de a nu mai controla situatia si demisioneaza. Destramarea oficiala a URSS s-a înregistrat la 1 ianuarie 1992.
Politica interna a lui Gorbaciov a impus o schimbare de atitudine si în politica externa a URSS. In aprilie 1985, suspenda amplasarea rachetelor SS-20 în Europa, aratand o deschidere totala pentru colaborarea în domeniul controlului armamentelor. In 11 octombrie 1986 începe discutiile, iar la 8 decembrie 1987 semneaza cu presedintele american Ronald Reagan sfarsitul cursei înarmarilor si al Razboiului Rece. A fost una dintre cele mai mari realizari si pentru aceasta Gorbaciov a primit premiul Nobel pentru Pace (15 octombrie 1990). In 1988, permite statelor din pactul de la Varsovia sa-si hotarasca politica interna. A fost semnalul de declansare a revolutiilor de catifea în toate tarile aliantei. Numai la noi a fost sange.

Disparitia imperiului sovietic pare a fi cauza principala care a determinat declansarea crizei mondiale...
Acutizata, la noi, criza economica anima dorinta unora de a redesena harta acestei parti de lume. Atunci, în decembrie 1989, Gorbaciov si-ar fi dorit un partener de discutie însa... nu a avut. Oare, la o adica, tarul Putin ar putea avea?