De fiecare data cand intram într-un an electoral, prin presa bantuie o stire ca o fantoma. Se vorbeste despre renasterea marii industrii producatoare de tractoare. Stirea este purtata, prin conferinte de presa si la mitinguri electorale, de catre oamenii politici. Deloc, de oamenii de afaceri.
Interesant e ca nu o afla prima presa agricola, de meserie, care mai stie în ce cheie sa citeasca treburile astea. Ci o afla presa generalista, usor habarnista si dezinteresata de problemele reale ale locului.
Ultima veste a venit dinspre Vaslui. Ziarele titrau cu litere de-o schioapa: "economia Barladului este salvata de tractoare!". Un investitor strain, caci ai nostri au destule schelete în dulap ca sa vrea tam-tam în jurul lor, ar dori sa deschida tocmai în Barlad o fabrica de tractoare. Primarul organizeaza conferinte de presa în care sprijina afacerea. Care nu e prea clara. Investitorul strain promite sa angajeze 100 de oameni, cere sa fie scutit de taxe si impozite iar productia sa plece la export. (O alta frumoasa iluzie, exportul...)

Cu cateva zile mai devreme, în alta parte, în Olt, la Bals, se anunta începerea productiei "renumitelor tractoare U". Producatorul ar fi achizitionat linia de productie originala, cea de la Brasov, si va angaja specialisti care au lucrat pentru Tractorul. La cati ani au trecut de atunci, vor avea nevoie de o sectie de geriatrie. Si nimeni nu pare sa înteleaga ca nici U650 nu-i vreo Frumoasa Adormita, care trage un somn de 40 de ani si se trezeste mai tanara si mai frumoasa. Astazi nu-l mai vrea nimeni.
Prin septembrie 2012, fostul director de la Tractorul, Titus Serban, promitea sa reconstruiasca fabrica, dar nu la Brasov, ci în Prahova, la Baicoi. De atunci n-am mai auzit nimic. Dar el nu producea pentru romani, el exporta în Egipt. (Alt mit nemuritor care înca ne bantuie, piata egipteana...).

La începutul anului 2012, prin ziare scria ca se va construi o fabrica de masini de teren dedicate fermierilor în Bucovina. Desenul primului model nu arata deloc rau. Mie îi amintea de camioneta americana din filmele cu fermieri. Ca nume, le zicea Bucovina Vehicles. Mai bine le adauga si un National. Macar, suna mai smeker "benve".
Ce au în comun toate aceste promisiuni? In afara de faptul ca toate au disparut dupa alegeri? De fiecare data, locul ales pentru a renaste mitul industriei romanesti, mari constructoare de tractoare, este unul cat mai fara traditie. Se alege o zona saraca, foarte saraca, unde promisiunea unui loc de munca în fabrici si uzine aduce urne de voturi.
Daca tot e sa vrem sa reinventam industria, haideti sa o facem în regiunile în care avem aceasta traditie. Crede cineva ca, astazi, vreun manager mai are timp si bani sa transforme un plugar în strungar, ca în industrializarea socialista?

Andrei OSTROVEANU