Sectorul producerii de bere din Romania este un model pentru industria alimentara. Iar cifrele dovedesc asta: 97% din berea consumata de romani este produsa aici. Nu mai avem nici un alt produs romanesc la care sa se înregistreze asemenea date.
Chiar daca nu exportam foarte multa bere, succesul se datoreaza întelepciunii producatorilor romani si straini de a avea o asociatie puternica. Asociatia Berarii Roma-niei este, din punctul meu de vedere, probabil cea mai bine asezata asociatie profesionala din industria alimentara. In productia de bere nu exista piata neagra. Dar, mai presus de orice, performantele lor transfera foarte multi bani drept contributie la bugetul national. Adica 400-500 de milioane de euro pe an. Important este si faptul ca, în afara celor 4.000 de angajati din industrie, la fiecare un angajat mai sunt alti 3, în agricultura. Daca adaugam si angajatii din servicii, ajungem la 70.000 de persoane.
Piata berii este însa una dificila. Asta deoarece un german munceste 5 minute pentru a cumpara o bere, un roman munceste 25 de minute.
De ce admir aceasta asociatie? Pentru ca a reusit sa organizeze campanii si evenimente foarte utile si foarte vizibile. Eu o urmaresc de peste 10 ani, discret. Nu am fost în linie de comunicare directa cu ei decat în foarte putine randuri. Meritul este dat de conduita membrilor, care sunt mai ales romani. Nucleul executiv al asociatiei este acelasi mereu, format din romani; strainii vin si pleaca. Un expat nu sta mai mult de 1-2 ani în patronat si oricum are un rol mai mult onorific.
Dar, în toata aceasta poveste, partea mai putin îmbucuratoare este ca orzul si hameiul romanesc nu asigura necesarul productiei. Nu trebuie însa uitat ca lucrurile au plecat de la aproape zero la începutul anilor 2000 si au început usor sa prinda contur. In ceea ce priveste orzul, cel mai important lucru a fost aparitia unui investitor la Buzau, care transforma orzul în malt. Are o capacitate de 100.000 tone orz pentru malt, dar numai jumatate din acest orz este din Romania.
In privinta hameiului, deocamdata avem 240 de hectare cultivate, care asigura 20% din consum. Diferenta de hamei necesara o importam mai ales din Cehia si Germania. Dar, exista demarate investitii pentru un total de 650 de hectare. Adica exista premise sa asiguram jumatate din necesarul de hamei din culturile autohtone. Probabil ca aceasta suprafata nu impresioneaza foarte mult un fermier din cultura mare, dar este dificil sa cultivi hamei, este o cultura pretentioasa.
Desi exista potential de crestere în randul cultivatorilor, subventiile nu sunt prea încurajatoare. La orz este aceeasi ca la celelalte cereale. Avantajul este ca, fiind un singur cumparator, sunt fluctuatii de pret mai putine fata de ce am înregistrat la grau sau la porumb. Ceea ce aduce o predictibilitate mai buna pentru desfacerea produsului. Pe hamei, subventia este de 100 lei/ha, pe langa SAPS, iar producatorii cer peste 1.000 lei/ha.
Trebuie o politica încurajatoare pentru hamei si orzul de malt. Noi am avut un istoric mai înainte de ?89, cand IAS-urile din zona Mures, Alba, Sibiu aveau mii de hectare de hamei. De aici s-a plecat la drum în urma cu 10 ani, cand aproape ca nu cultivam nimic.
Valeriu STERIU