Am o experienta bogata de participari la conferinte internationale agricole. In ultimii ani, am asistat atat la Bruxelles, cat si în alte parti, la dezbateri, unele interesante, altele anoste, despre importanta agriculturii si despre cum poate fi ridicat nivelul de interes pentru acest domeniu. Ca roman, uneori m-am simtit destul de izolat, cel mult cu cate înca unul sau doi colegi sau cate un fermier razlet. Eram privit cumva cu un anumit exotism de catre puterile bogate si destul de arogante, care îmi aratau cu degetul alte delegatii importante care aveau sa impuna un punct de vedere si sa obtina sprijinul lor.
Anul trecut, am participat la o conferinta la Bruxelles, care se numeste Forumul pentru Agricultura, cu o foarte înalta reprezentare. Conferinta a fost deschisa de presedintele CE, José Manuel Barroso, si a fost moderata de fostul comisar pentru agricultura Franz Fischler. Conferinta este un reper al dezbaterilor care se desfasoara la Bruxelles si la care participa, de regula, 400-500 de oameni. La finalul conferintei de anul trecut, organizatorii mi-au spus ca ar fi fost încantati sa vada mai multi participanti din Romania, nu doar eu si cativa profesori universitari de la Cluj. De asemenea, acelasi interes de a avea alaturi de ei si romani a reiesit din discutiile cu cei de la ELO. Acum e si LAPAR membra ELO.
Anul acesta, am ramas surprins placut sa întalnesc în avionul care ma ducea la Bruxelles, la aceeasi conferinta, un grup mare de fermieri foarte tineri, care mergeau tot acolo. Tineri carora le cunosc parintii, caci sunt unii dintre cei mai importanti fermieri din Romania. Printre ei erau Baciu jr. de la Gradistea, Calarasi, Moraru jr. de la Perisoru, Calarasi, Culita Tarata jr., dar si altii. Erau 12 tineri fermieri din LAPAR, dar alaturi de ei erau si alti fermieri independenti. Iar aici l-as aminti pe Lucian Buzdugan, unul din seniorii agriculturii noastre.
Mi-am dat seama ca în Romania are loc deja un transfer de generatii, de la fermierii care au asigurat pionieratul în anii ?90, la cei din zilele noastre. Iar acest transfer se face cu un ochi catre Bruxelles. Multi dintre ei nu erau prima data la Bruxelles. La o astfel de conferinta se discuta viitorul, nu prezentul agriculturii. Participarea lor îmi da speranta ca cei care acum deslusesc primele taine ale Bruxellesului, vor fi, într-un an sau doi, chiar vorbitori la astfel de conferinte, nu doar ascultatori.
Mai stiu ca acesti tineri participa de multi ani la targuri, de unde îsi cumpara utilaje, de multe ori mult mai moderne decat ce au fermierii vest-europeni, si merg în diverse tari ca sa vada tehnologii noi. Bucuria mea a fost sa vad ca au trecut de la faza de aliniere la standardele europene în teren si urca o treapta mai sus, la a avea un rol si în elaborarea politicilor de la Bruxelles, nu doar de la Bucuresti.
Valeriu STERIU
