Dezvoltarea agriculturii trebuie sa se sprijine pe trei piloni: învatamantul, cercetarea si organizarea din punct de vedere economic. Cei trei piloni sunt interdependenti, dar, din pacate, în agricultura autohtona lipsesc.
Problema principala legata de învatamantul agricol este ca nu tine pasul cu realitatea. Iar asta e valabil si în învatamantul liceal/profesional, cat si în cel universitar. Nici absolventii de facultati nu prea stiu ce sa faca în ferma pentru ca scoala nu i-a învatat.Trebuie facuta o reforma structurala a învatamantului, pentru a-l adapta la realitatile agriculturii. Din pacate, astazi nu mai gasesti un mecanizator, un electrician etc. Unii fermieri au ajuns sa nu-i sanctioneze chiar daca îi prind ca fura ori nu-si fac treaba cum trebuie, pentru ca altii nu mai gasesc. E o situatie foarte grava.
Cercetarea se afla în impas de multi ani. Trebuie sa reorientam cercetarea spre ceea ce înseamna aplicabilitate. Aici trebuie sa mentionez un lucru (si nu fac un repros; adevarul doare, dar face bine): lipseste un management si la Academie. Am avut discutii cu domnul profesor Cristian Hera si atunci cand era Dacian Ciolos ministrul Agriculturii, si în perioada cand era comisar european. Cercetarea trebuie restructurata pe doua directii: una - ce înseamna cercetare stiintifica, a doua - ce înseamna managementul. Trebuie un management aplicativ venit din sectorul privat agricol. Sunt convins ca cercetatorii si-ar gasi locul în orice ferma care are peste 500 de hectare. In aceste ferme se poate face o cercetare la modul aplicat; o cercetare în care o parte din bani sa vina de la fermieri, iar alta parte din bani sa vina de la proiecte pe care cercetatorii le fac.
In ceea ce priveste organizarea agriculturii din punct de vedere economic, aproape ca nu ai cu cine sa stai de vorba, din randul fermierilor. Pe ici, pe colo sunt organizatii, dar care nu au rol economic. Eu si multi altii care am trecut pe la Ministerul Agriculturii am facut eforturi aproape 25 de ani ca sa ajutam sectorul agricol sa se organizeze el însusi. Un rol foarte important l-ar fi avut Camerele agricole. Am ratat aceasta sansa de trei ori, dar eu zic sa o mai încercam o data. Fara Camerele agricole nu vom avea nici învatamant, nici cercetare aplicata si nu vom avea nici agricultori care sa nu mai fie concurenti între ei.
Problema este ca nu se poate realiza un sistem de cooperativa, pentru ca sunt cateva lucruri pe care trebuie sa le discutam pe Legea cooperativei. Nu se poate ca, de exemplu, fermierii din aceeasi localitate sa concureze unul cu altul, în loc sa fie uniti pentru un scop comun. Pe fondul acestor probleme profita marile corporatii, exportatorii. Cei din LAPAR sunt mai bine organizati decat alte asociatii profesionale, dar si lor le este greu sa se interpuna în relatiile economice.
Adrian RADULESCU