Fondurile europene au contribuit foarte mult la capitalizarea exploatatiilor agricole. Dar, jumatate din acesti bani - ca de altfel si jumatate din subventiile platite de APIA au ajuns în marile ferme, îndeosebi cultivatoare de cereale. Iar acestea reprezinta numai 1% din totalul exploatatiilor la nivel national. Marile ferme ocupa aproape 50% din suprafata arabila a tarii. Problema este, dupa opinia mea, ca de aceste fonduri au beneficiat mai mult marii agricultori si mai putin micile gospodarii taranesti.
Marile explotatii agricole nu au fost o solutie pentru satul romanesc. Ele nu au ajutat la dezvoltarea rurala, caci ceea ce îi revine proprietarului de pamant din arenda este o suma prea mica pentru a ajuta la dezvoltarea sa si a satului sau. Si atunci, satul si dezvoltarea rurala trebuie sustinute prin proiecte de ferme mici.
Anul 2014 a fost considerat anul fermelor de familie si s-a pus accent pe sustinerea acestora, nu doar la nivel european. Pe parcursul întregului an s-au dezbatut unele probleme foarte importante pentru omenire, precum foametea, risipa de alimente si fermele de familie. Daca primele doua mari probleme nu depind de noi, cea de-a treia ar putea sa depinda de Romania. Aceste ferme de familie trebuie consolidate, iar asta se face daca ai o sursa financiara. Dar, trebuie sa ai si fermierii. Ori noi nu suntem pregatiti sa dezvoltam aceasta ramura, pentru ca nu am stiut sa atragem tinerii la sate; tineri care sa-si dezvolte ferme mici, de familie. Speram sa se rezolve însa aceasta problema prin noul PNDR. Pana acum, premisele arata ca avem sanse în acest sens. Dar, tot în aceasta directie, mai avem înca o problema de rezolvat: cea a cofinantarii. Fermele mici nu se pot dezvolta cu ajutorul acestor programe pentru ca nu au acces la cofinantare. Nu au acceasi imagine buna la nivel bancar pe care o au marile exploatatii, care au un istoric financiar.
Bancile îi ajuta pe cei mari pentru ca de acolo vin comisioanele si dobanzile mai bune. Si atunci, daca ai un venit sigur dintr-o anumita zona, de ce sa mai cofinanteze un proiect al unui tanar, neavand siguranta ca respectivul poate sa returneze bani? Avand capital strain, bancile sunt extrem de prevazatoare, nu risca, deci nu se grabesc sa cofinanteze asemenea proiecte. Problema trebuie rezolvata cu ajutorul fondului de garantare.
Prin noul PNDR se vor da bani pentru ferme, plecand de la 15.000 euro si ajungand la 120.000 de euro. Pentru sustinerea micilor fermieri trebuie facute programe pilot, asemenea proiectelor pilot pentru subprogramele viticol si pomicol. Asemenea proiecte pilot pot fi si pe zootehnie, de exemplu. Putem face un proiect pentru 20 de capete de vaci la îngrasat, altul pentru cresterea a 1.000 de gaini ouatoare în conditii bio etc.
Ar fi bine daca de noile programe de reconversie ar beneficia mai mult cei tineri, care au ferme de familie (caci pe cele vechi au benenficiat tot marile exploatatii). Tineri care sa aiba un hectar de vie sau de pomi. Cheltuielile de înfiintare sunt acoperite aproape 100% de UE. Trei ani de zile trebuie sa astepti, dar dupa aceea poti sa îti acoperi cheltuielile si apoi sa faci si profit. Doar prin asemenea programe putem schimba viata satului romanesc.
Toader DIMA,
deputat PSD, Comisia pentru Agricultura