Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
De ce trebuie sa tina cont Legea viei si vinului

Comisia de Agricultura din Camera Deputatilor dezbate Legea viei si vinului. Este un act normativ extrem de necesar într-o perioada în care Romania se confrunta cu mari probleme în acest domeniu, legate atat de productie, cat si de desfacere. La elaborarea legii trebuie sa tinem cont de doua aspecte: unul legat de patrimoniul viticol si unul legat de productia de vin, pastrarea, valorificarea si controlul acesteia.
Patrimoniul viticol a intrat, imediat dupa 1989, într-un proces accelerat de degradare. In anul 2000, Romania avea 260.000 ha de vie, din care 130.000 ha erau cu vie nobila, 20.000 ha erau cu struguri de masa, iar restul, cu vii hibride.

Legea 244/2002 avea un capitol care presupunea defrisarea plantatiilor de vii hibride si înlocuirea lor cu vie nobila. Iata ca acest lucru nu s-a întamplat, iar în prezent avem suprafete foarte mari cu hibrizi direct producatori. Iar aceste vii hibride nu s-au cultivat doar în intravilan, asa cum prevedea legea, ci si în extravilan. Tot respectiva lege prevedea ca, dupa 3 ani, o vie nobila sa fie declarata abandonata daca nu este lucrata. La ora actuala, nu stim cate plantatii sunt abandonate. Nu avem informatii.

Un alt lucru important este ca, o data cu aderarea la Uniunea Europeana, s-a pus un accent deosebit pe reconversie. S-au (re)plantat în jur de 19.000 ha cu vita de vie nobila. Dar tot marii producatori au beneficiat de programul de reconversie, caci 70% din suprafata de vie este la ei. Micii producatori nu au plantat aproape deloc.

Foarte grav este ca atat materialul saditor, cat si sistemul de sustinere a fost adus din import. Este drept ca noi avem probleme legate si de materialul saditor. Daca în anul 1990 aveam 90 de pepiniere, în 2000 aveam numai 26, iar la ora actuala nici macar nu stim cate mai exista. Alexandru Ioan Cuza spunea, într-o scrisoare catre prefecti: "daca vreti sa beti un vin bun, mergeti la Husi si luati material saditor de la Kogalniceanu".

In ceea ce priveste productia de vin, sectorul se afla în cea mai mare criza a sa. O asemenea criza nu a mai fost decat în 1938, cand parintele viticulturii, I.C. Teodorescu, spunea asa: "ca sa iesim din aceasta criza trebuie sa facem distilat din vin, sa reducem evaziunea fiscala si sa-i eliminam pe cei care falsifica vinul". La ora actuala, directivele lui sunt la fel de valabile, caci suntem în aceeasi situatie. Noi suntem cei mai mari importatori de arome pentru vin din Uniunea Europeana. Nici macar în cofetarie nu se folosesc atatea arome cate se folosesc în producerea de vin si distilate, care ies pe piata în PET-uri.

Multi producatori se plang ca vinul este foarte ieftin. Este adevarat. Eu, care provin dintr-o zona viticola, Husi, nu pot sa vand vinul nici macar cu 2 lei. Nu putem sa vindem vinul nostru pentru ca se importa foarte mult.

Legea viei si vinului trebuie gandita foarte bine, caci fara o rezolvare a tuturor acestor probleme, sectorul viti-vinicol nu va iesi din colaps.


Toader DIMA
deputat PSD, Comisia pentru Agricultura


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!