In acest an, în Romania am întalnit doua situatii total diferite legate de ceea ce înseamna îmbunatatiri funciare. In ianuarie-martie, principala problema a fost cea a excesului de apa pe teren, pentru care erau necesare inclusiv modificari legislative astfel încat fermierii sa poata avea sprijinul autoritatilor locale în a transfera apa din teren înapoi în canale. Acum, în vara, ne-am întalnit cu vechea problema a secetei, care a afectat mai ales zone din Moldova si Oltenia, cu implicatii serioase în productivitate. Asta arata din nou ca, într-un fel sau altul, suntem în urma ca Administratie cu ceea ce înseamna pregatirea unei infrastructuri moderne care sa poata asigura si preluarea excesului de apa si satisfacerea necesarului de apa la plante atunci cand este necesar.

Din pacate, infrastructura este o problema complicata, pe care nu o poti rezolva de la un an la altul. Vorbim frecvent de strategiile prin care sa asiguram rezolvarea problemei legate de apa, vorbim si de un suport al politicilor europene- planul Juncker, prin care mari investitii îsi pot aduce contributia. Toate acestea sunt elemente de durata, care trebuie sa aiba în spate master-planuri complicate si care de foarte multe ori genereaza frustrarea unei discutii interminabile.

In foarte multe locuri din tara sunt fermieri care au reusit sa faca foraje si sa irige cu apa din subteran. Cred ca ar trebui învatat de la acestia si aplicat acest model la nivel national, cu suportul financiar al statului. Tot în acest fel si-au rezolvat problemele si Spania sau Portugalia, doua tari unde agricultura se face într-un climat mult mai complicat decat în Romania. Asta înseamna ca nu trebuie sa reinventam noi roata.

Nu a existat niciodata o dezbatere politica în contradictie vizavi de un posibil plan de reamenajare, reabilitare a irigatiilor, însa sunt convins ca poate sa apara daca nu se începe mai repede planul în cauza. Europa este din ce în ce mai atenta la felul cum se risipeste apa. Economia apei va genera, cu siguranta, în urmatorul exercitiu financiar european o zgarcenie si mai mare pentru investitii în irigatii.

De asemenea, sunt convins ca nu s-a lucrat foarte mult pe alte metode de combatere a secetei frecvent invocate de cei din cercetare, cum ar fi utilizarea unor soiuri rezistente la seceta. Soiuri pe care de foarte multe ori le-a putut pune la dispozitie si cercetarea romaneasca.

O alta solutie intermediara de luat în calcul este cea a perdelelor forestiere. Si aici s-a vorbit destul de mult si s-a facut prea putin. Cu exceptia judetului Constanta, unde administratia locala s-a implicat foarte puternic, nu gasim alte judete care sa fi venit cu o solutie în materie de amenajare de perdele forestiere. O rezolvare mai moderna a problemei secetei ar fi amenajarea unui sistem prin care apa sa curga gravitational si nu pompata de la vale la deal, cu costuri energetice mari.

Cert este ca politica de a stinge incedii acolo unde arde nu da rezultate la nesfarsit. Trebuie gasite rezolvari, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Pe termen scurt sunt mai multe variante. Una ar fi aceea de a merge pe proiecte pilot pe anumite judete, stil pe care si Banca Mondiala l-a propus în proiectul sau privind irigatiile, la vremea respectiva alegand niste zone model. Cred ca Baraganul poate fi luat ca model pentru un proiect pilot, cu bani de la donori internationali.

Valeriu STERIU