D. Principiile de productie in agricultura biologica
Pentru produse vegetale
Indrumarea productiei vegetale in agricultura biologica se bazeaza pe punerea in valoare a resurselor naturale si mentinerea permanenta a fractiunii vii din sol. Obiectivul sau este mentinerea sau ameliorarea fertilitatii si activitatii biologice a solurilor prin:
- asolamente multianuale;
- modalitati culturale adecvate;
- aport de ingrasaminte organice partial insolubile si amendamente;
- utilizarea speciilor sau soiurilor rezistente la boli si daunatori specifici.
Rotatia culturilor. Obiectivul este:
- mentinerea terenurilor curate prin alternanta culturilor alternative (pajisti temporare, lucerna, ogoare semanate etc.);
- mentinerea fertilitatii solului prin utilizarea speciilor capabile sa-si procure singure elementele nutritive (leguminoasele).
Promovarea acestor culturi diversificate va permite reducerea presiunii parazitilor si riscul imbolnavirilor.
Lucrarile solului. In general, acestea sunt superficiale, lucrarile profunde si prea repetate avand consecinte negative asupra agriculturii biologice (diminuarea fertilitatii fizice, chimice si biologice a solului). Lucrarile de tip prasila, grapare se folosesc frecvent pentru activarea vietii din sol, opresc evaporatia si lupta contra evenimentelor surpriza. Materiile organice sunt ingropate superficial.
Fertilizarea. Agricultura biologica asigura fertilizarea:
- prin cultivarea leguminoaselor sau a plantelor cu inradacinare profunda;
- prin reciclarea tuturor componentelor organice prezente:
a. cresterea animalelor;
b. formarea si imprastierea compostului;
c. restituirea reziduurilor recoltelor;
- integrarea culturilor asociate: orz, ovaz, mazare, trifoi, grau, secara etc.
In cazul in care aceste masuri nu sunt suficiente, aportul suplimentar de ingrasaminte organice, dar si minerale, poate fi utilizat (lista este folosita conform regulamentului CEE 2092/ 91). Costul lor ramane in acest timp ridicat.
Combaterea buruienilor. Pentru evitarea proliferarii buruienilor, mai multe tehnici complementare se pot aplica:
- stabilirea unei rotatii specifice;
- folosirea tehnicilor de semanat fals, in care obiectivul este de a facilita cresterea buruienilor de toamna si folosirea tehnicilor mecanice pentru distrugerea lor;
- mentinerea combaterii mecanice (prasit grapat) sau termice.
Controlul fitosanitar:
- alegerea soiurilor si a datei de insamantare;
- alegerea rotatiilor;
- pastrarea dusmanilor naturali ai daunatorilor speciilor vegetale si utilizarea de plante inrudite;
Suplimentar, se pot utiliza si alte metode:
- combaterea biologica sau diseminarea pradatorilor: aceste tehnici sunt utilizate in sere, in pomicultura, in gradinarit si din ce in ce mai mult in culturile mari (trichograme, plosnite, coccinelide);
- combaterea mecanica, asa cum ar fi distrugerea unor daunatori, prin arderea culturilor dupa cules, lucrarile solului etc.;
- insecticide sau fungicide de origine naturala (rotenona, pyretrum etc.).
In cele din urma, daca un pericol iminent ameninta culturile, agricultura biologica este legitimata sa foloseasca anumite produse (lista lor este prevazuta in regulamentul CEE 2092-91).
Aprovizionarea cu seminte si material de plantat. Semintele si plantele folosite in agricultura biologica trebuie sa fie un produs al agriculturii biologice : adica, ele trebuie sa rezulte din plante parentale crescute conform modului de productie biologica, pe o perioada de cel putin o generatie, daca este vorba de culturi anuale sau doua perioade de vegetatie, daca se refera la culturi perene.
Printr-o derogare la aceasta regula, semintele clasice pot fi folosite in masura in care utilizatorii acestor produse pot demonstra organismului de control ca soiul nu este disponibil in agricultura biologica. Aceasta derogare a fost pana la 31.12.2003.
Culesul produselor salbatice. Este autorizat cu conditia sa fie realizat in zonele netratate de cel putin trei ani si sa respecte habitatul speciilor respective.
Pentru produsele animaliere
In exploatarile care practica agricultura biologica, cresterea animalelor constituie o parte esentiala a productiei in masura in care furnizeaza materiile organice si elementele nutritive necesare terenurilor cultivate. Cresterea animalelor contribuie, in acest fel, la ameliorarea solurilor si la dezvoltarea unei agriculturi durabile.
Principiile cresterii biologice ale animalelor sunt urmatoarele:
Legatura sol - animal
- hranirea animalelor trebuie sa provina in majoritatea lor din exploatarea proprie;
- cresterea animalelor in afara solului este interzisa;
- deseurile provenite din crestearea animalelor trebuie sa se reintoarca la culturile din apropiere (cereale, pajisti).
Asigurarea bunastarii animalului:
- fara exceptie, animalele trebuie sa aiba acces la traiul in aer liber;
- mediul in care cresc acestea trebuie sa aiba suficient spatiu pentru deplasarea acestora si sa aiba suficient aer si lumina;
- densitatea grajdurilor si incarcarea cu animale este limitata.
Reducerea tratamentelor alopate (vaccinari, antibiotice):
- rasele sau liniile sunt alese in functie de calitatea si adaptabilitatea la mediu;
- prevenirea crizelor de alimentatie, igiena, durata de crestere limiteaza principalele riscuri sanitare;
- metodele alternative sunt privilegiate: homeopatia, fitoterapia, atomoterapia;
- utilizarea de molecule chimice si produsi de sinteza este tolerata cu titlu exceptional si intr-o anumita limita;
- vaccinurile si planurile de combatere obligatorie a bolilor sunt tolerate.
O alimentatie a animalelor in cadrul agriculturii biologice:
- ratia furajera trebuie sa provina in totalitate din agricultura biologica sau din produse naturale (alge marine, roci calcaroase), neavand niciun tratament chimic. Organismele modificate genetic sunt interzise;
- toate suprafetele destinate alimentatiei animalelor trebuie conduse conform acestei doctrine;
- insilozarea este limitata si anumite alimente sunt prohibite (borhotul de sfecla de zahar, melasa etc.).
Respectarea ciclurilor biologice. Montele naturale sunt preconizate, insamantarile artificiale sunt tolerate, dar nu si obligarea animalelor sa intre artificial in calduri.
O varsta minima obligatorie de sacrificare. Se preconizeaza respectul ritmului natural de crestere si varsta sacrificarii animalului este mai mare decat in sistemul conventional. Totalitatea acestor principii este detaliata pentru fiecare tip de productie in fisele tehnice.
2. Reflexiuni si asistenta in luarea deciziilor
In decursul acestei perioade, agricultorul invata ca un autodidact sau in colectiv tranzitia la agricultura biologica.
In primul rand, agricultorul se informeaza, pe de-o parte prin intermediul mass-media, pe de alta parte datorita unei consilieri tehnice de la diferite departamente de agricultura, asupra posibilitatilor oferite de agricultura bio in regiunea lor. Vizitele la exploatatiile cu agricultura bio si contactele cu agrobiologii permit intelegerea mai buna a acestei metode complexe.
Mai multe asociatii propun in aceasta perioada reuniuni de informare asupra conversiei: discutii, expuneri tehnice si studiul caietelor de sarcini permit apropierea de referintele tehnico-economice si a referintelor reglementative. Schimburile cu agrobiologii si intre participanti sunt importante pentru ambele parti.
Dupa aceasta aprofundare a aspectelor teoretice, agricultorul, impreuna cu ajutorul consilierilor, trebuie sa estimeze eficientizarea tehnicilor de punere in aplicare. Aceasta munca de diagnostic consta in precizarea conditiilor de reusita a proiectului si estimarea consecintelor. Ea depaseste doar o simpla punctare a exploatarilor din caietul de sarcini si vizeaza separarea dintre conceptul agriculturii conventionale de cea biologica, din punct de vedere tehnic si economic. Si anume:
- proiecte si motivatii;
- controlul furajarii cirezilor;
- controlul economic si financiar;
- contextul exploatatiei;
- grila sanitara a turmelor;
- asigurarea terenurilor;
- micsorarea parcelelor;
- monitorizarea managementului culturilor si al fertilizarii;
- micsorarea grajdurilor.
Ca urmarea a acestui diagnostic, este utila realizarea diferitelor simulari inainte de a stabili un plan de conversie optim.