Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Frontul politic (I)

Frontul reprezinta linia (nu neaparat vizibila) ce desparte energii cu caracteristici diferite. Frontul masei de aer cald sau rece, frontul curentului de apa, frontul undelor electomagnetice etc. sunt doar cateva exemple. Cele mai multe definitii ale frontului fac insa trimitere la armate, la razboi. As defini frontul politic ca fiind linia de demarcatie intre doua forte politice care se confrunta pentru putere.

Odata constituit, frontul nu este niciodata static. Comasarile de forte sunt extrem de costisitoare; de aceea, atunci cand frontul se formeaza, se asteapta actiuni imediate care sa aiba obiective, tactici de implementare, oameni cu expertiza, suport material si sustinere electorala. Dupa o perioada de dezechilibru politic in favoarea actualei puteri, se incearca schimbarea polilor de putere: opozitia sa ajunga la putere. Inainte de alegeri! Vom incerca sa analizam, intr-un scurt serial, fortele ce se rearanjeaza pe frontul confruntarilor politice, compatibilitatile si complementaritatea lor, precum si evaluarea efectului politic al acestor sofisticate aliante.
Cele doua mari blocuri de forte de pe frontul politic actual sunt: USL (Uniunea Social Liberala) si PD-L-ul cu eventualii lui aliati (UNPR si UDMR). USL la randul ei este formata din ACD (Alianta de Centru Dreapta = PNL+PC) si PSD (Partidul Social Democrat).

ACD-ul este vehiculul pe care PC-ul l-a gasit pentru a-si conserva statutul de formatiune parlamentara. PNL a fost infiintat la 24 mai 1875 (I.C. Bratianu, M. Kogalniceanu, A.G. Golescu etc.) prin unirea gruparilor liberale si a constituit principala forta novatoare a politicii romanesti pentru o indelungata perioada istorica. Prima colaborare intre liberali si conservatori a fost dupa abdicarea lui Cuza (11 februarie 1866), cand a existat o preocupare comuna pentru construirea unui stat monarhic-constitutional (conform conventiei cu marile puteri occidentale). La 18.11.1868, liberalii si conservatorii (necostituiti in partide politice) participa la formarea guvernului moderat condus de Dimitrie Ghica. In rest, numai vrajba. De la abdicarea lui Cuza si pana la sfarsitul primului razboi mondial, scena politica a fost dominata de cele doua curente politice antagoniste: PC si PNL. PNL si-a atins perioada de glorie intre anii 1922-1926, sub conducerea lui Ion I.C. Bratianu. Dupa revolutie, PNL a fost consecvent optiunii anticomuniste, desi asupra unora dintre lideri au planat suspiciuni, nu totdeauna nefondate, in legatura cu activitati din perioada comunista. PNL nu are (in acest moment) un program politic, actionand conjunctural (pe proiecte), are reprezentare in PE si este afiliat la Internationala Liberala.

Daca actualul PNL poate sa-si revendice radacinile in istoricul PNL, prin esenta politicilor promovate si prin lideri (Radu Campeanu, Amedeo Lazarescu, Ionescu Quintus etc.), nu acelasi lucru se poate spune despre partenerul sau de alianta. Nefiind emise pretentii de continuitate a ideilor conservatoare ale istoricului Partid Conservator (1880-1918), in acest fel, actualul PC a dat macar dovada de respect fata de... istorie. In 1991, sub denumirea de PUR, este creat de catre Dan Voiculescu partidul cu cel mai scazut nivel al democratiei interne. Dupa alegerile din 2004 se produce “marea tradare”, PUR (devenit in 2005 PC) intrand la guvernare alaturi de PD, PNL si UDMR. Singura conditie exclusiva a fost obtinerea postului de ministru al Industriei pentru Codrut Seres.

Trebuie doar amintit ca fostul ministru al Industriei, D.I. Popescu (PSD), a trecut la PC in aceeasi perioada, in urma scandalului averii. In anul 2005, ascensiunea liderului Voiculescu la functia de vice-premier este blocata de catre CNSAS pe motiv de colaborator... Felix iar, in 2006, dupa initierea cercetarii sub acuza de inalta tradare declansata impotriva lui Seres, PC-ul iese de la guvernare. Atat in 2004 cat si-n 2008, PC a intrat in parlament “in bagajul” PSD, caruia i-a oferit in schimb suportul mediatic al trustului controlat de ctitorul partidului. PC-ul are conturate cateva idei politice valoroase (neimpozitarea profitului reinvestit), suport pentru dezvoltarea IMM-urilor, a avut cateva actiuni curajoase care vizau regularizarea unor “constructii” in cooperatie etc. Pana la formarea ACD, liberalii nu au avut in vedere nici macar teoretic o relatie la vedere cu PC-ul. Impotriva unor previziuni pesimiste, eu cred ca PC-ul va sti sa se plieze pe noua sa victima fara sa o deranjeze foarte mult in imaginea publica. Alianta ii asigura PC-ului supravietuirea. Poate chiar mai mult. Cei care au repulsii fata de informatorii dovediti oricum nu mai pot fi adusi acasa. Costurile pentru liberali vor fi mari. Totul poate fi spalat insa, de o reusita a lui Antonescu la prezidentiale.
Insa n-aduc anii ce poate aduce ceasul!


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!