Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Frontul politic (III)

De cealalta parte a frontului politic se posteaza PDL si aliatii lui (UDMR, UNPR si grupul minoritatilor). Congresul UDMR a oferit o perioada de respiro pentru guvern si PDL. UDMR nu a dat ditamai ouale guvernarii pe niste ousoare mititele promise de USL. Asta nu inseamna ca nu vor folosi dansul cocoseilor USL-isti de la Oradea pentru a impune eficientizarea actiunilor in vederea atingerii scopului suprem (repetat explicit de multi vorbitori). Asa ca, UDMR trebuie sa inregistreze pasi mult mai vizibili in definirea (inclusiv acceptarea de catre PDL) termenilor autonomiei. Cu atat mai mult cu cat concurenta lui Tokes poate deveni o reala amenintare.

UNPR nu dispune de talentul necesar iesirii dintr-o situatie cicatrizata. Chiar daca acolo exista valori, acestea nu reusesc sa se insumeze la nivelul formatiunii politice. Putinele actiuni coordonate de lideri UNPR imbraca mai degraba forme de evidentiere a personalitatii acestora, decat forme de manifestare unitare ale unui partid. UNPR-ul se pare ca nu-si propune mai mult decat completarea necesarului de voturi parlamentare pentru putere.
Radiografiind componenta politica principala a puterii, rezulta o structura de baza formata din fostul PD si o farama din PNL (aripa Stolojan, Stoica, Flutur) transformata in partid (PLD). Desi a trecut ceva timp, cele doua curente - democrat si liberal - sunt inca distincte in PDL... In urma Conferintei din 27-29 martie 1992, din scindarea radacinii comune (FSN), apare FDSN->PDSR-> PSD si PD-> PDL. Dupa Petre Roman, din martie 2001 pana-n decembrie 2004 (cand devine presedintele Romaniei), la conducerea PD a fost Traian Basescu. Din 2003, presedinte executiv a fost Emil Boc, care va fi confirmat presedinte la Congresul din iunie 2005. De la schisma din 1992, in orice combinatii s-au aranjat fortele politice, reactiile de respingere cele mai constante s-au manifestat intre PSD si PD. Evident, sunt cazuri de notorietate cand interese curioase au acoperit motivatia politica (Basescu-Nicolaiciuc-Mitrea, Blaga-UM 0962 - Grupul de la Cluj etc). In 1996, PD intra la guvernare alaturi de CDR, UDMR si PSDR, generand convulsiile din 1998 care au determinat caderea lui Ciorbea. In 2004, alianta DA il scapa patru ani pe Tariceanu prim-ministru, iar in 2008 se incearca o inhibare a evolutiei politice prin Parteneriatul pentru Romania (PD+PSD) cu Boc prim-ministru.

Daca curvia ar fi reusit, multi spun ca era vai si amar de tara. PD a fost membru al Internationalei Socialiste (1996-2005), iar din 2006 (PDL) este membru al Partidului Popular. Parcursul de la stanga la dreapta al PDL (care nu este o exceptie) este datorat inexistentei unei relatii organice intre partid si electoratul pe care pretinde ca-l reprezinta. Partidele politice nu s-au vrut o reprezentare a maselor. Aidoma unor grupari rebele, sunt in cautarea continua a electoratului ce se constituie, inaintea alegerilor, in mase mari de nehotarati. Evolutia partidelor a urmat acelasi curs haotic pe care l-a parcurs si societatea romaneasca. Una a generat-o pe cealalta! PDL se afla in fata unor decizii fundamentale. In fata coordonatorului politicilor PDL, gruparile din partid scot cartusele de pe teava si, se pare, vor accepta o restructurare de fond la congres. Daca USL a tras o cortina de tinerei in fata celor care (in continuare) trag sforile, probabil PDL va trebui sa faca mai mult de atat.

Programul de guvernare nu este mai indraznet decat ce a fost pe piata pana acum, insa masurile (de guvernare) adoptate in 2010 au fost radicale (atat cele economice cat si cele ce au vizat restructurarea aparatului administrativ) si au adus un d-eficit de simpatie electorala. O revenire economica pe sfarsitul lui 2011 si continuarea actiunilor anticoruptie (politie, vami, politicieni etc.) poate schimba balanta electorala. PDL nu are comportamentul unui partid matur cu structuri si responsabilitate decizionala. Este mult prea perceptibil ca toate miscarile ii sunt induse dinafara. Daca lucrurile merg bine, este-n regula. PDL are oameni valorosi care, dupa congres, daca-si vor gasi motivatia, pot da energii suficiente pentru relansare.

Chiar daca intuim pana unde va merge povestea cu vamile si nu am uitat nici de Tigareta 1-4, de borduriada si de alte nazbatii ale protipendadei de partid, este greu sa cantaresti daca aia sau astia or fi facut mai mult rau tarii! Zarurile nu au fost inca aruncate. Rolul principal revine in continuare presedintelui jucator. Si sunt sperante. Poate asa vom avea o tara ceva mai curata la fata. Asta ar fi intr-adevar un castig!


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!