2. Despre pasune si pasunat

Muntii Vrancei sunt admirabili pentru pasunat. Cararile si drumurile de munte strabat plaiuri intinse. Datorita factorilor climaterici, vegetatia in aceste tinuturi este deosebit de interesanta. Regiunea intreaga e in zona padurilor. Poienile naturale sunt foarte dese. In acesti munti, cum observa Sabin Opreanu, e o alternare curioasa a padurilor de fag, brad si molift si chiar o inversiune a lor. Plaiurile platformei superioare sunt imbracate in faget, care urca pana la limita superioara a padurii, iar fundul vaii si coastele sunt acoperite cu paduri de brad. Aceasta inversiune e pricinuita de caldurile puternice, de putinele precipitatii si de suprafata prea intinsa a platformei. Taierile de padure sunt intense. Societatea “Naruja“ a instalat o linie pentru trenul mic de povara, care aduce lemn din Valea Narujei, de la Gociu pana la Comandau. Lemnele sunt ridicate din fundul vaii si de pe coaste cu ajutorul funicularelor. Taieturile sunt invadate de zmeuris, spini si tufisuri care, fiind neumblate, construiesc admirabile adaposturi pentru ursi si lupi.
In jurul satelor s-au facut despaduriri din cauza ca locuitorii credeau padurile lor fara sfarsit si apoi nu aveau loc de cosire si de cultura.
Dupa datele specialistilor nostri, flora acestei regiuni este foarte bogata in plante cu insemnata valoare nutritiva. Inca de pe vremea lui D. Cantemir, pasunile din Vrancea erau renumite. Altfel nu le-ar fi citat ca exemple de pasuni bogate.
Astazi insa, aceste pasuni sunt neingrijite. Ele sunt pline de spini si maracinisuri, care ocupa intinderi insemnate de teren ce ramane ne productiv si apoi aduc pagube prin aceea ca smulg lana oilor. Ienuparii si stirigoaia napadesc goluri intregi. Prin turbarii si locuri mai mlastinoase, galbeaza producea pierderi destul de insemnate, inainte de a se trata oile contra acestei boli.
Una din cauzele ca nu s-au curatat pasunile e ca vrancenii au locul in devalmasie si, astfel, avand aceleasi drepturi, vacile, oile si caprele pasuneaza la un loc. Inainte, muntele era impartit. Unde pasunau oile nu pasunau caii si vitele. Acum nu se mai pot intelege.
La foarte multe stane sunt si capre care distrug bradetul si intretin un permanent conflict intre pasune si padure. Ele constituie aci “vaca saracului” si apartin de regula populatiei mai putin instarite.

3. Descrierea stanei

Stanele sunt asezate intr-un loc deschis, intr-o goliste, pentru ca ciobanul sa tina oile sub supraveghere. Ele se construiesc o data pentru mai multi ani, caci, dupa credinta ciobanilor, mutarea stanei aduce starpirea oilor. De regula, stana se asaza la adapostul unei perdele de padure. Apa si poteca trebuie sa fie pe aproape.

Locul pe care ea se asaza trebuie sa fie pietros si inclinat, pentru ca apa sa se poata scurge in voie. In Vrancea aproape toate stanele sunt pe panta, cu fata spre deal. Sunt cateva superstitii in legatura cu asezarea stanei. Asa se pretinde ca stana sa nu fie asezata pe “o vana de piatra, caci le merge rau oilor, se imbolnavesc de rasfug”. De asemenea, inainte de a se construi o stana se culca oile o noapte in acel loc. Daca oile dorm pana dimineata si fac urdori la ochi, inseamna ca e un loc care produce somn si, deci, nu e bun pentru asezarea stanei.
La o stana deosebim: stana propriu zisa, batatura, strunga si aripa.
Stana propriu zisa e construita ingrijit, cu peretii din barne cojite sau necojite si acoperita cu sindrila, scandura sau scoarta de brad. Ea se compune din trei incaperi sub acelasi acoperis: fierbatoarea, comarnicul si casaria. In total, are o lungime de 12 metri si o largime de 3 metri.

Fierbatoarea este camera in care se fierbe laptele si se prelucreaza diferitele derivate ale lui. Spatiul ei este de 4/3 m sau mai mic. N-are ferestre. Fundamentul este de piatra ori din pamant batatorit. Nu are podea, pentru ca la mijloc se afla vatra unde se face focul. N-are nici tavan, caci n-ar avea pe unde sa iasa fumul. Intr-un colt este asezata crinta, iar pe margine sunt lavitele pe care se asaza vasele. Ciobanii stau pe buturugi de lemn.
Vasele sunt aceleasi ca si la stanele din alte regiuni. Nici numele lor nu difera. Gasim in fierbatoare: crinta, un fel de covata din lemn de stejar sau paltin, cu un capat mai ascutit, unde are un jgheab prin care se scurge jantul de la presarea casului; ea este asezata pe doi tarusi; cazanul in care se fierbe zerul pentru prepararea urdei; inchegatoarea laptelui si framantarea branzei; strecuratoarea, o bucata de panza prin care se strecoara laptele; zagarna, un saculet de panza pentru strangerea urdei; urdariul - urdas, o lopatica cu care se amesteca la fierberea zaharului; pungile cu cheag - unii tin cheagul in sticle sau in vase speciale numite chigornite; invelitoarea de cas, facuta din panza tesuta in doua ite; lingura mare pentru luat urda din cazan. Se mai gasesc apoi vase pentru jintita si urda, ceaun pentru facut mamaliga, vase de pamant pentru fiert lapte ori ciorba, linguri etc. Focul se face in vatra din mijlocul fierbatoarei. Ceaunul se atarna de un par de fag numit zavodar, care se sprijina cu un capat intre barne, iar celalalt pe o furca de fag. In unele stane, zavodarul se pune pe doua furci.

Comarnicul este incaperea dintre fierbatoare si casarie. Are numai trei pereti. Partea dinspre batatura n-are perete. Peretii laterali au cate o usa care da in fierbatoare si casarie. In peretele din fund sunt doua sau trei deschideri de dimensiunile 70/50 cm si la distanta de 50 cm una de alta, pe unde intra oile la muls. Acestea sunt gurile strungii sau, dupa unii, strungile. De o parte si de alta, aceste deschideri au cate o usita numita opritoare, stergare sau poarta spatarului, care serveste la oprirea oilor care vin la muls. Mulgatorii stau de o parte si alta a gurilor strungii, pe butuci sau scaunele. Comarnicul este podit cu scanduri sau barne, inclinate spre scaunul ciobanului care mulge, pentru ca oaia sa n-aiba putere sa se smulga de la muls si pentru ca sa stea cu partea dinapoi mai jos, ca sa lase tot laptele in galeata. Barnele sunt cojite ca sa se poata tine mai usor curate. Comarnicul n-are tavan.

Casaria este incaperea in care se depoziteaza casul si celelalte derivate ale laptelui. Este magazia stanei. Are aceeasi marime ca si fierbatoarea. Barnele sunt mai bine incheiate pentru a nu se lasa loc de intrare mustelor. Aici lipsesc ferestrele, caci in casarie trebuie sa fie intuneric, ca sa se adaposteasca mai bine casul. In interior, de jur imprejur, sunt polite de scanduri pe care se pune casul la zvantat. Aici gasim: boclele, vase de lemn, in care se tine jantul, untul si laptele de iarna; apoi putineiul pentru facut unt, tiparele de cas si de papusi; ravalul, un lemn cu crestaturi pe care se farama casul cand se face branza; rabojul, un bat de alun pe care se inseamna prin crestaturi toate cheltuielile de la stana, cand baciul nu stie carte. Casaria e inchisa cu lacat ori cu o incuietoare speciala de lemn.
In podul casarii se pune imbracamintea. Galetile se tin intr-un cui din comarnic sau in podul casarii; cupele raman in galeti. Masa stanii sta de regula in fierbatoare. La cele mai multe stane, masa se ia in comarnic, dupa ce se mulg oile.
Este de notat ca la fiecare stana se afla carti de rugaciuni, chiar si acolo unde ciobanii nu stiu sa citeasca. Aceasta este stana tipica a rugaciunii. Unele stane, cum e pe muntele Vetrila, langa fierbatoare, mai au si o camera pentru oaspeti sau alti vizitatori.
In unele parti se mai tin in comarnic niste furci cu extremitatea ramurilor gaurita; in aceste furci se fixeaza cum trebuie oile printr-un cui de lemn, pentru a fi boite cu pamant rosu fiert in seu, “ca sa le stea mai bine”. Sunt si stane incomplete, unde fierbatoarea serveste si de casarie.

Strunga este tarcul din spatele stanei. Ea este imprejmuita cu gard de nuiele sau brazi rasturnati. Aici stau manzarile inainte de muls.
Aripa este un loc ingradit unde se adapostesc oile cand e vreme rea. Aripa este asezata lateral.

In fata stanei este batatura, unde se odihnesc oile dupa muls. In batatura sunt asezati “clestii” pentru sare si cativa copaci pentru umbra. La unele stane se afla si un cotet pentru porci, la altele ocol pentru vaci ori cai. Zona de raspandire a stanei este foarte intinsa, incepand de la 400 m altitudine pentru cele asezate langa sate si ajungand pana la 1.660 m. In unele comune, oile pasc in apropierea satului, in altele, cum e Negrilesti, sunt duse la departare de 65 km. Cele mai multe stane sunt pe Valea Zabalei.