Motiunea (simpla) a Uniunii Social Liberale pe probleme de agricultura depusa la Senat, intitulata Agricultura falimentara dar politizata, imi ofera posibilitatea sa fac o radiografie a zonei politicilor agrare.
Este democratic si benefic pentru sanatatea sistemului ca puterea sa fie criticata. Chiar si atunci cand lucrurile merg bine. Nu este din pacate cazul nostru. Critica la adresa puterii ar trebui sa ne fereasca de derapaje. Pentru aceasta insa, critica trebuie sa fie ancorata in realitati, sa prezinte (obligatoriu) solutii alternative si sa fie sustinuta de oameni cu credibilitate. Altfel, jocul de-a politica justifica lehamitea electoratului si nostalgia dupa trecutul comunist. Si asta chiar este rau de tot.
Dar sa analizam motiunea. Prima afirmatie care ma nedumireste: ...la patru ani de la aderarea la UE avem cei mai saraci agricultori, satele cele mai putin dezvoltate etc. Stiu initiatorii motiunii vreo perioada din istoria Romaniei in care taranii sa fi avut un nivel de trai apropiat de cel european (al perioadei comparate), sau in care agricultura noastra (excludem perioada comunista) sa se poata masura in performante cu cea europeana? Stiu naivii care apeleaza la inchipuiri stralucitoare din istorie, ca atunci cand Romania era granarul Europei, productia de grau era de 900-1.100 kg/ha si painea taranului roman era tot... mamaliga? Ceea ce trebuie sa stie atat cei care vor vota motiunea cat si cei care o vor respinge, este ca cea mai mare pacoste pe acest popor, singurul sau dusman adevarat, mai veros si mai rapace decat orice strain, a fost propriul conducator, propria clasa politica. Si asta s-a intamplat de pe vremea cand Otto von Bismark ne-a dat principe (1866, apoi rege, 1881) pe Carol I. Eu zic sa nu le punem chiar toate in carca lui Tabara!
Autorii motiunii sunt ingrijorati de pierderea care se inregistreaza prin necultivarea celor 3 milioane hectare (10 milioane tone cereale). In acelasi capitol al motiunii, cand prognozeaza productia de grau pe 2011, au alte unitati de masura. Am participat in februarie la o intalnire a ministrului cu crescatorii de bovine. Am avut impresia ca a fost o intalnire constructiva, iar atitudinea agricultorilor a emanat mai degraba satisfactie decat repulsie. Probabil, daca data de referinta a evaluarii bovinelor, prezentata in motiune, ar fi fost de exemplu 1989, diferenta ar fi fost si mai mare. Tot Tabara ar fi fost de vina?
Din cauza concurentei din actuala echipa executiva, privind aparitiile tv, lui Tabara i se pot aduce cateva reprosuri. Afirmatii legate de preturile produselor agricole, de lenea la romani, de supraimpozitarea terenurilor nelucrate din motive economice etc. Dupa ce am vazut atitudinea ministrului Finantelor fata de supraimpozitarea terenurilor nelucrate, mi-am dat seama ca boala neintelegerii economiei de piata a format metastaze in tot guvernul! Am ajuns ca zapciii si perceptorii sa stabileasca principii economice.
Suntem de compatimit. Mi-e greu sa inteleg ce cauta in conducerea tarii oameni care ar trebui clasati pe motive de incompatibilitate cu sistemul? PDL-ul asta chiar nu are si niste contabili ceva mai destupati?
Chiar daca multe afirmatii (din motiune) nu au o fundamentare serioasa, in ce priveste cercetarea agricola, responsabilitatea ii revine, in intregime, ministrului. Si argumentele fundamentate nu se vor lasa mult asteptate! Critici grave, dar justificate, sunt si cele care vizeaza derularea programelor cu sustinere europeana si, mai ales, punctul 10 al motiunii, Lipsa unui concept national privind politica PAC (dupa 2013 - n.a.). Nu ma asteptam ca sa se rezolve toate disfunctionalitatile cumulate ale guvernarilor anterioare, insa in aceasta zona se simte un aer statut care tine de neintelegerea si prioritizarea obiectivelor (daca exista). Aceasta problematica implica multe combinatii cu alte institutii guvernamentale, asociatii de producatori, dar si cu sistemul comercial al asiguratorilor, garantilor si al bancilor. Nici altii nu au facut mai mult, insa ultimul plateste! Un paragraf din motiune se refera la Camerele agricole. Este inacceptabila interferenta factorului politic in organizarea Camerelor agricole. Sa se usuce mana aceluia care a votat legea Camerelor agricole (cu aceasta prevedere) si acum il injura pe Tabara?
Cea mai grava, dar adevarata acuzatie imi pare a fi lipsa de viziune si lipsa de perspectiva pentru acest domeniu economic. Curiozitatea ne omoara sa aflam (si inca nu am reusit) viziunea si perspectivele pe care le ofera USL-ul agriculturii.