Urmaresc cu deosebit interes materialele si manifestatiile publice ce vizeaza agricultura. De ceva timp mi-a atras atentia CRPE (Centrul Roman de Politici Europene), care a publicat cateva materiale interesante, pe care le-am apreciat. Prea dependenta de graficele Comisiei Europene, cu un bagaj teoretic ajustat de instrumentele formatorilor din strainezia, echipa (ori o singura persoana?) a elaborat materiale peste media celor de pe piata. Unele chiar de top. Ca orice om cu pretentii si putintica experienta de viata, m-am uitat al cui este cainele; cine este la capatul lantului. Nu pot spune ca nu-mi pot stapani sentimentele fata de finantatorul fundatiei (speculatorul financiar Soros).
El a investit in Romania pentru ca majoritatea oamenilor erau nepregatiti, eu eram pregatit, aveam un scop, pentru ca fundatia si centrele de influenta create sa suplineasca eficient lipsa initiativelor civice. Ca sa omori o tanara democratie sau sa o controlezi, cea mai sigura metoda este sa-i torpilezi timidele initiative civice printr-o concurenta abrupta care-i va reduce la zero sansa dezvoltarii structurii civice proprii. Apoi ii oferi inlocuitori! Actiuni dezinteresate, cam de acest gen, de care am beneficiat in ultimii 20 de ani, ne-au demonstrat ca am platit mult mai scump cadourile fata de pretul lor de piata.
Dar sa revenim la cestiune. Zilele trecute, CRPE impreuna cu reteaua superinfluenta EurActiv au initiat o dezbatere pe tema politicii agricole a Romaniei incepand cu 2014. MADR, care ar fi trebuit sa aiba zeci si zeci de astfel de dezbateri pana acum, abia si-a tras rasuflarea la cele doua initiative ale comisarului Ciolos, derulate la Bucuresti si Sibiu. Autoritatile noastre au considerat ca, facandu-ne de doua ori diafilme pe perete, problema se rezolva. S-au inselat. Ca s-au inselat pe ei, este treaba lor, problema este ca Romania nu are pana-n acest moment o strategie (macar in linii mari) pentru perioada 2014-2020. Nu este conturata nici macar ideea unor elemente principiale, in jurul carora sa se poata construi politica agrara de dupa 2013. Sunt lansate tot felul de nastrusnicii care nu au nimic comun cu structurile agrare existente (organizare si nivel de dezvoltare), dar nici cu spiritul romanilor. Avem atatea academii si institutii publice care ar fi trebuit, pe aceasta tema, sa fiarba in clocot inca cu mult timp in urma. Pentru asta trebuia o coordonare. Este evident ca MADR a abandonat subiectul viitorului agriculturii. Asa cum spuneam candva, cred ca boala este pana la urma in zona politica. Ministrul reprezinta componenta executiva a unei puteri politice. El este cel mult administratorul bugetului anual sau multianual. Daca vorbim insa despre omul politic, se schimba calimera. Cine vrea sa fie si membru de partid si ministru cumuleaza niste responsabilitati in plus. Inclusiv despre ceea ce se va intampla poimaine cu agricultura. Si pana acum, din acest punct de vedere, totul este difuz si confuz! Daca ministerul nu vrea sa se ocupe de aceste probleme, cineva trebuia sa aiba initiativa. In acest gol de initiativa, ce s-au gandit intelectualii de la fundatia lui Soros: hai sa tragem noi niste dezbateri si sa venim cu o propunere romaneasca pentru viitorul fermelor mici din Europa.
Inventia ar consta in acordarea de subventii la fermele mici, pe sapte ani, indiferent daca se lucreaza sau nu terenul, indiferent daca a doua zi proprietarii vand terenul, pentru ca in acest mod intarim fermele mici si dam posibilitatea iesirii din sector a celor care au sanse mai mici. O fi buna povestea pentru fermele din Europa (de Est), insa cu asta nu rezolvam nimic in Romania. Am asistat la o dezbatere in care de o parte a mesei era statul, reprezentat de MADR (plus cateva institutii din subordine) si de cealalta era CRPE-ul, care reprezenta... societatea civila romaneasca (?!).
Valoarea ideilor lansate si comentariile participantilor s-au asemanat foarte mult cu discutia dintre doi pescari, a caror perspectiva este intotdeauna extraordinara. Sau cel putin asa a rezultat din presa.
Au cazut si motiunea pe agricultura, pentru ca nici in opozitie nu are cine sa ia jucariile si sa le puna-n ordine. Si acolo, preocuparea zace plictisita la umbra iresponsabilitatii, asteptand ca roata democratiei sa-i aduca din nou la putere. Doar pentru ca exista! Alte motive nu sunt!
Si, uite asa, parca mai nepregatiti de cum am fost in 1989 sau cand am negociat asocierea la UE, dar si de cum vom fi la sfarsitul lui 2013, nu am fost niciodata. A dracu perspectiva pentru agricultura! Cu potentialul nostru cu tot!