Teodor MARUSCA,
director general al ICD Pajisti, Brasov
In experimentarile facute de Statiunea Centrala de Cercetari pentru Cultura Pajistilor Magurele - Brasov la Statiunea de Cercetari Pomicole Geoagiu, in anii 1973 - 1975, de catre N. Simtea, folosindu-se ca arboricid preparatele Tordon 225 si sarea de amine, s-au obtinut rezultatele mentionate in continuare.
Folosind Tordon 225, cate 5 l la ha, diferite esente s-au comportat diferit, astfel:
- mesteacanul s-a uscat complet numai dupa un singur tratament in luna iunie;
- aninul si alunul au avut nevoie de doua tratamente, facute in doi ani consecutiv;
- carpenul fiind rezistent, a necesitat patru tratamente facute in doi ani consecutiv, trei in anul intai si ultimul in anul al doilea.
Acest preparat s-a dovedit astfel foarte eficace. Combinand tratamentul cu Tordon 225 in proportie de 330%, adica 2 l la ha si sare de amine 66% adica 4-5 l la ha, s-au obtinut urmatoarele rezultate:
- la mesteacan si alun au fost necesare doua tratamente;
- la anin trei tratamente;
- la carpen, patru tratamente.
La aplicarea ca arboricid numai a sarii de amine, cate 6-7 l la ha, rezultatele confirma ca acest preparat este mai slab. Pentru distrugerea acelorasi esente a fost necesar:
- la mesteacan, trei tratamente;
- alun si anin cate patru tratamente;
- la carpen, sarea de amine nu a fost eficace nici dupa cinci tratamente.
Rezultatele obtinute prin arboricidarea arboretelor cu diametrul sub 5 cm fiind satisfacatoare, s-au facut incercari de distrugere prin aceeasi metoda si a arboretelor cu tulpina mai groasa de 5 cm. S-au folosit bineinteles alte procedee de aplicare si s-a constatat ca se grabeste uscarea lor.
Unul din procedee a fost acela de a se provoca cojirea trunchiului sau ranirea scoartei in mai multe locuri. Peste acestea s-a aplicat o solutie concentrata sau numai slab diluata de 2,4-D sau 2,4,5-T. Un alt procedeu a constat din inmuierea (spalarea) bazei trunchiului pe o lungime de 20-50 cm, cu o solutie de esteri ai acizilor 2,4-D sau 2,4,5 -T, diluata cu motorina in proportie de 1:25. Pentru ca aceste procedee necesita multa manopera, iar in plus, indepartarea resturilor uscate este dificila pentru zona montana, este mai buna metoda de defrisare prin taiere a arboretului cu diametrul mai mare de 5 cm.
Cu ajutorul arboricidelor mentionate mai sus se obtin rezultate bune in distrugerea si a altor specii care invadeaza pajistile montane ce se combat greu prin alte metode. Intre aceste specii, amintim: macesul (Rosa canina), afinele (Vaccinium myirtillus si Vaccinium vitis idaea), smirdarul (Rhododendron myrtifolium), coacaza (Bruckenthalia spiculifolia) si altele.
S-au facut incercari si sunt in curs de experimentare metode pentru distrugerea prin arboricidare si a unor specii rasinoase, indeosebi ienuperii (Juniperus communis si Juniperus sibirica).
In zona alpina, vegetatia lemnoasa fiind reprezentata de specii cu talie mica, intinse pe suprafata solului, in urma carora cu greu se poate instala o vegetatie ierboasa, distrugerea acesteia nu este oportuna. Se apreciaza ca la nivelul anilor 1975 cca 20% dintre pajistile montane erau invadate de arborete cu varste si grade de acoperire diferite, a caror indepartare este necesara in conditiile aratate. Lastarirea si instalarea prin semintis a arboretelor si subarboretelor, avand un caracter permanent, sunt necesare interventii in fiecare an, prin arboricidare sau alte metode mai eficiente aplicate in faza tanara a arboretelor, cand efectul lor este mai sigur, iar indepartarea resturilor se poate face cu mai multa usurinta.
Lucrarile de defrisare constituie insa doar o veriga in lantul de masuri care trebuie aplicate in complex, spre a face ca pajistile montane sa devina unitati cu productie ridicata.