Suprafetele care formeaza obiectul actiunii de repartizare a pasunilor sunt pasunile propriu-zise, fanetele folosite prin pasunat si suprafetele din fondul forestier lipsite de arborete sau cu consistenta redusa, cu paduri degradate, in care creste iarba consumabila de animale.
Actiunea de repartizare a pasunilor ar trebui legiferata si sa revina unor comisii pastorale, constituite prin grija primariilor la nivelul comunelor, oraselor si municipiilor, situate in vecinatatea zonelor montane.
Excedentul de pasuni din administrarea comunelor, oraselor si municipiilor se repartizeaza pentru pasunat de catre consiliile judetene, prin comisiile alcatuite in acest scop.
Obiectul repartizarilor il formeaza:
- pasunile si fanetele, aflate in administrarea consiliilor comunale, orasenesti si municipale sau al altor organisme si proprietari privati;
- suprafetele din fondul forestier, admise la pasunat conform legii si al instructiunilor emise in acest scop.
Beneficiarele acestor suprafete sunt animalele crescatorilor din zona, pentru care nu se poate asigura pasunatul pe suprafetele proprii.
In practica s-a dovedit insa ca mai este necesara stabilirea unor criterii, de care este util sa se tina seama in cadrul comisiilor pastorale de la cele doua niveluri. O prima precizare in legatura cu terminologia, dar cu efecte de continut, este aceea de adoptare a denumirii de pajiste pentru toate suprafetele ce fac obiectul repartizarilor, cunoscut fiind faptul ca tehnica moderna de folosire a acestora prevede imbinarea stransa intre regimul de pasune si cel de faneata.
O alta latura a problemei se refera la repartizarea suprafetelor pe specii si categorii de animale, tinand cont de cerintele acestora cu privire la: calitatea pajistii (tipul pajistii, sistemul de exploatare), etajarea altitudinala, posibilitatile de asigurare a apei de baut pentru animale, drumurile de acces etc.
In aceasta ordine de idei, este necesar sa se aiba in vedere orientativ, repartizarea in functie de etajare:
- pajistile situate la altitudine de pana la 1.600 m sa fie repartizate cu prioritate pentru bovine;
- pajistile situate la altitudini superioare cotei de 1.600 m sa fie rezervate in general pasunatului ovinelor.
In cadrul acestor subzone se va stabili, de asemenea, o repartizare diferentiata a categoriilor de animale. Astfel, in subzone pana la 1.600 m, este util sa fie adoptate urmatoarele criterii:
- pasunile imbunatatite, cele de tipul Festuca rubra (paius rosu), Agrostis capillaris (iarba campului) cu diverse specii mezofile, situate in partea inferioara a etajului fagului, cu forme de relief mai domoale, cu indici de productie superiori, cu surse de apa pentru adapare, cel putin acolo unde se amplaseaza tabara de vara si cu drumuri accesibile sa fie rezervate vacilor de lapte;
- pajistile situate in etajul superior al fagului si in etajul molidului, cu unele conditii mai putin prielnice, dar care prin masuri de intretinere si imbunatatire pot asigura productii mari de iarba, sa fie repartizate pentru pasunatul tineretului bovin de prasila si pentru ingrasare;
- suprafetele situate pe terenuri cu relief mai framantat, dominate de ierburi mai putin productive de tipul Nardus stricta (taposica), care nu pot fi folosite cu randament de bovine, sa fie repartizate pentru pasunatul ovinelor.
Pajistile situate la nivel de peste 1.600 m sa fie de asemenea repartizate diferentiat:
- cele situate in etajul alpin inferior, dominate de ierburi valoroase calitativ si cu productii ridicate pentru oile cu lapte;
- cele situate la altitudini mai ridicate, de calitate mediocra si mai ales cele din etajul alpin superior sa fie rezervate pentru pasunatul turmelor de oi sterpe, tineret de un an si berbeci.
Aceste precizari sunt orientative si trebuie sa se tina seama si de masurile prevazute in programul de punere in valoare a pajistilor.
Experienta acumulata in decursul anilor a scos in evidenta ca asigurarea continuitatii prin repartizarea pe anumite suprafete de pasunat a acelorasi unitati crescatoare de animale, prezinta multe avantaje. Crescatorii reusesc astfel sa cunoasca mai bine pajistea, stiu ca daca respecta si aplica mai constiincios sarcinile ce le revin in legatura cu sistemul de exploatare este in avantajul productiei, se naste o legatura de independenta pozitiva intre om, pajiste si animale, in final totul in folosul economiei. Pentru aceasta se considera ca binevenita prevederea legii ca repartizarea pajistilor sa se faca pe o perioada de mai multi ani. Un amanunt in legatura cu aceasta poate fi destul de convingator. Sistemul intensiv de exploatare a pajistii, imbinat cu furajarea rationala a animalelor, prevede crearea unor rezerve de furaje conservate sub forma de semisiloz si fan, realizate din productia pajistii. Beneficiarii care stiu ca vor veni si in anii urmatori pe aceeasi pajiste, vor acorda cu mai multa convingere atentia cuvenita acestor actiuni, vor asigura buna conservare a rezervelor pentru anul urmator.
Aducerea animalelor adulte, bovine si ovine, nascute si crescute in zonele de campie, la pasunat in zona montana, este o greseala. Multi dintre cei care au incercat-o au avut de suferit pierderi, atat in ceea ce priveste productia de lapte, spor in greutate vie, lana etc. si chiar o parte din efective.
Trebuie avut in vedere insa ca prin imbunatatirea celei mai mari parti din pajistile montane in viitorul apropiat, capacitatea lor de pasunat va creste de 2-3 ori sau chiar mai mult. Sporirea in aceeasi proportie a efectivelor de animale din zona, indeosebi a bovinelor numai pe seama tineretului rezultat din prasila proprie, este greu de infaptuit. Poate fi insa aplicata cu mult succes metoda aclimatizarii tineretului taurin adus din alte zone. In acest scop se pot organiza unitati de exploatare pastorala cu vaci doici, care pe langa vitelul propriu sa mai alapteze si cate un al doilea vitel adus din alte zone. La fel se poate proceda si cu ovinele, mai ales cu cele din rasa tigaie. In acest mod se va ajunge la un echilibru intre sporirea capacitatii de productie a pajistilor si cresterea efectivelor de animale aclimatizate conditiilor mai dure din zona montana.
Este necesar ca organele de specialitate din primarii si Camerele agricole sa puna la dispozitie consiliilor pastorale situatia clara a fiecarei suprafete care formeaza obiectul repartitiei pentru pasunat, privind: suprafata totala din care suprafata productiva de iarba, altitudinea, tipul pajistii, lucrarile de imbunatatire aplicate si cele prevazute pentru anul in curs si urmatorii, capacitatea de pasunat, sursele de apa, drumurile de acces, specia si categoria de animale pentru care este indicata pajistea respectiva, precum si posibilitatea de a se asigura continuitatea animalelor care au pasunat in anul precedent.
Pentru suprafetele de pajisti pe care nu se gasesc arborete de protectie, se va cauta sa se repartizeze, in functie de posibilitati, si anumite suprafete din fondul forestier, care vor asigura suplimente de hrana pentru animale in perioadele cand productia pajistii este deficitara, adapost in caz de intemperii precum si accesul la apa de baut.
Dupa definitivarea lucrarilor de repartizare a pajistilor, este necesar ca acestea sa fie consemnate intr-un document cu urmatoarele mentiuni:
- denumirea trupului de pajiste repartizata si din ce corp face parte cu suprafata si delimitarile;
- beneficiarul pajistii repartizate;
- capacitatea de pasunat exprimata in UVM;
- numarul pe categorii al animalelor ce vor fi admise la pasunat pe pajistea repartizata;
- perioada de timp pentru care s-a facut repartizarea;
- lucrarile de imbunatatire, intretinere si folosire prevazute a se aplica pe pajistea respectiva, in cadrul programului de punere in valoare;
- sarcinile concrete ce revin beneficiarilor cu privire la lucrarile ce trebuie sa le aplice pe pajistea repartizata in cursul anului pe date calendaristice.
Lucrarile de repartizare a pajistilor montane contribuie nu numai la asigurarea cu pasune a unor animale, dar si la valorificarea cat mai completa a capacitatii potentiale de productie a pajistilor, la ridicarea pe o treapta superioara a nivelului de participare a lor, la largirea si imbunatatirea resurselor furajere, la dezvoltarea cresterii animalelor in zona, la obtinerea produselor animaliere la un pret de cost cat mai scazut.
