Presedintele a gasit un moment excelent pentru lansarea temelor constitutionale. A fost o schimbare de macaz care va redirectiona vectorul subiectelor publice.
Am urmarit prezentarea televizata, am analizat opinii. Cei mai multi sunt de acord ca unele dintre propunerile Presedintelui sunt de mare fond si nu putine sunt cele cu priza la public. Momentele de mare incarcatura politica (motiuni de cenzura, aprobare programe guvernamentale si guverne, aprobarea bugetelor etc.) erau rezolvate prin decizii ale Camerelor reunite. Deci, un singur... Parlament. Sigur, sunt si multe argumente pentru mentinerea Senatului, insa lipsa de interes pentru specializarea celor doua Camere dovedeste ca nici de acum inainte, in aceasta directie, mari schimbari nu se vor produce. Solutia nr. 1 a propunerilor prezidentiale este Parlament Unicameral si un numar de max. 300 de parlamentari. O a doua propunere ce va avea efect electoral este eliminarea sintagmei Caracterul licit (al averii) se prezuma. Asta inseamna ca averea dobandita trebuie sa fie justificata si chestiunea va da mare bataie de cap ciocoilor noi si ...vechi. Posibil sa apara o noua clasa de imbuibati care vor depasi tagma vamesilor si a militienilor corupti: tagma verificatorilor de averi! De ce sa umble ei cu sute de ciubucuri mici cand pot merge la cei care au adunat din furaciuni averi colosale? Primii vizati vor fi, evident, politicienii! Pentru a-i aduce si pe ei in rand cu lumea, proiectul de modificare elimina avizul pe care trebuia sa-l obtina de la colegii lor parlamentari pentru a permite organelor abilitate sa-i perchezitioneze, sa-i retina, sa-i trimita in judecata (penal) sau sa-i aresteze. Competentele sunt atribuite Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Un alt subiect pe care viata ni l-a prezentat in toata splendoarea josniciei lui a fost cel legat de suspendarea Presedintelui. Daca, pana nu demult, se vorbea despre introducerea unor repercusiuni ce ar trebui sa se rasfranga asupra Parlamentului in cazul unui esec in actiunea de suspendare a Presedintelui, solutia prezentata in proiect este mult mai rationala. Hotararea Parlamentului de suspendare a Presedintelui trebuie sa obtina avizul Curtii Constitutionale pentru ca procedura de suspendare sa poata fi continuata. Curtea Constitutonala va trebui sa confirme gravitatea faptelor si incalcarea Constitutiei pentru a da un aviz. Cu alte cuvinte, nu este suficient ca doi smecheri sa se enerveze si un rozaliu sa gaseasca combinatii pentru o majoritate parlamentara ad-hoc; este nevoie ca sa fie certificata incalcarea grava a Constitutiei. Am avut situatia in care politicul nu a dorit sa se reuneasca pentru a valida sau invalida o echipa guvernamentala. Si asa au lalait-o fara nicio jena, prelungind situatia de incertituni, nesiguranta si haos. Un guvern care nu este validat in termen de 10 zile se considera respins de catre Parlament. Daca legislativul doreste sa traga de timp in ceea ce priveste validarea unui guvern, nu prea mai poate, iar propunerile de modificare ofera Presedintelui posibilitatea ca, in 45 de zile de la prima solicitare, dar numai dupa cel putin doua solicitari, sa dizolve Parlamentul. Coroborarea acestor doua articole poate pune mare presiune pe grumazurile parlamentarilor. Sa ne inchipuim ca o anumita coalitie prezinta un program si o echipa de guvernare. Daca Parlamentul nu se pronunta in 10 zile, guvernul este invalidat. In ziua a 11-a, acelasi guvern cu acelasi program va putea fi prezentat. Ce vor face parlamentarii? Ati ghicit, desigur, ei vor vota, in aceasta situatie, orice formula li se va propune. Aici, prin iuteala de mana si bazandu-se pe nebagarea noastra de seama, Presedintele poate sustine (in anumite conditii) o coalitie, fara vlaga, la guvernare. Sau poate evita perioade de boicot parlamentar. Prin aceste prevederi puterea Presedintelui creste. O fi bine? Nu o fi bine?
Din pacate, exista trei categorii de interese care vor taia din elanul proiectului. Prima este cea legata de negocierea intereselor de protejare a obrazului patat al clasei politice. A doua o reprezinta legile organice ce vor atenua, cu siguranta, interpretarea sensului bun al prevederilor proiectului. Ultima si cea mai periculoasa ar putea viza si subiecte neabordate in proiectul Presedintelui, cum ar fi: modificarea art. 1 alin. 1 (Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil) din Constitutie, art. 12, art. 13 etc. Sa-mi dea Dumnezeu bucuria de a nu avea, in acest caz, dreptate!