Activitatea si viata pastorala la munte, desfasurandu-se in cu totul alte conditii ca in zonele joase, solicita o serie de constructii si amenajari fara de care rezultatele economice pot avea un nivel scazut sau se pot ivi unele fenomene negative.

Drumuri de acces

La fiecare corp de pajisti trebuie sa existe un drum de acces pe care sa poata circula mijloace auto si mecanizate, ca sa efectueze in bune conditii, in sezonul primavara-vara-toamna, toate transporturile necesare, inclusiv pentru mersul animalelor la si de la munte. Un corp de pajisti din zona forestiera fara un asemenea drum nu poate fi exploatat decat extensiv si fara perspectiva economica.
In majoritatea masivelor muntoase au fost construite drumuri forestiere. De la acestea se pot amenaja, in continuare, drumuri de acces, pana la corpurile si trupurile de pajisti. Desigur ca traseul unui asemenea drum pastoral va fi uneori destul de greu, pentru ca va trebui ca pe o distanta relativ scurta sa se cuprinda o diferenta de altitudine destul de mare. Dar o asemenea investitie se impune cu prioritate, mai ales pentru pajistile care se exploateaza intensiv si unde sunt si suprafete mari de amenajat si imbunatatit.
De la drumul principal de acces la corpul de pajisti se vor deschide si amenaja drumuri in continuare, pe cat posibil la toate trupurile de pajisti, iar in interiorul fiecarui trup se vor amenaja drumuri sau cai de acces simple, pana la adaposturile de animale, la stane, la adapatori, depozite de furaje, silozuri etc.
La proiectarea si executia drumurilor pastorale se tine seama de unele criterii:
n drumul sa serveasca pe cat posibil mai multor scopuri: pastorale, forestiere, turistice etc. ;
- sa ofere posibilitati de acces la o cat mai mare suprafata de pajisti;
- sa traverseze cat mai putine vai si paraie, in vederea reducerii volumului lucrarilor de arta, poduri, podete etc. si sa evite complet locurile inmlastinate;
- sa fie pietruit, de la drumul de legatura pana la corpul de pajisti cel putin pe portiunile cu panta ;
- sa solicite un cost redus pe fiecare kilometru, spre a se putea cu aceleasi investitii, in timp mai scurt, sa se faca mai multe drumuri, tinand seama ca astazi sunt foarte multe corpuri de pajisti montane, izolate complet de orice cale de comunicatie.

Poteci de munte

Nu in toate cazurile si in toate locurile se simte nevoia existentei unui drum carosabil, cu deosebire in etajul alpin inferior si chiar in zona forestiera, deoarece circulatia oamenilor si animalelor de la un trup de pajiste la altul sau de la un punct la altul din cadrul aceluiasi trup se poate face pe poteci simple. Circulatia pe poteci scurteaza distanta dintre doua puncte pentru ca poteca poate trece prin padurile de fag sau molid, plantatii, tufisuri de ienupar sau jip, peste grohotisuri si alte locuri mai putin accesibile. Peste toate acestea se deschide traseu in asa fel ca sa poata circula cel putin un cal cu samar, adica cu inaltimea pana la 2-2,20 m si o latime de 0,80-1,20 m, indepartandu-se tufisurile si taindu-se crengile arborilor.
La amenajarea de noi poteci se tine seama ca acestea sa fie cat mai usor de executat, sa fie usor de parcurs, prin evitarea pantelor mari, recurgandu-se la un traseu cu mai multe serpentine, care sa indulceasca panta, atat pentru oameni cat si pentru animale. Se va evita, de asemenea, ca traseul potecilor sa mearga pe marginea unor abrupturi sau prapastii, fiind periculos pentru mersul animalelor.
Potecile de munte construite si amenajate sunt deseori blocate de arbori cazuti, pietre etc., de aceea ele trebuie intretinute. In unele cazuri, cand ele traverseaza plantatii sau paduri, cu timpul se acopera cu ramurile si crengile arborilor, ceea ce impune ca, periodic, sa se faca degajarea acestor poteci.

Locuinte si adaposturi pentru oameni

Activitatea pastorala montana cere inca destul de multe brate de munca, atat pentru lucrarile de imbunatatire a pajistilor, cat mai ales pentru exploatarea lor, inclusiv recoltatul fanului si ingrijirea si deservirea animalelor. Pastorul de vite sau ciobanul are un rol important in cadrul activitatii pastorale montane, de aceea lor trebuie sa li se creeze conditii de locuit corespunzatoare.
Pentru personalul care deserveste animalele, incaperile de locuit se pot construi atasate de celelalte constructii zoopastorale, stane, grajduri, tabere de vara, magazii sau amenaja ca adaposturi speciale. Asemenea tipuri sau modele de locuinte sau adaposturi pot varia de la un etaj altitudinal la altul, dupa zone, dupa numarul oamenilor ce urmeaza sa locuiasca in ele si dupa felul si numarul animalelor ce le deservesc. Este de dorit ca asemenea locuinte de munte sa-si pastreze din punct de vedere arhitectural intregul specific local.
Pentru muncitorii care lucreaza la imbunatatirea pajistilor se construiesc adaposturi tinand seama de numarul de ani in care se va lucra cu un numar sporit de muncitori si de destinatia ce urmeaza a se da adapostului (va ramane ca atare sau se va transforma in magazie, adapost pentru tineretul taurin, grajd pentru tauri sau pentru vaci inainte de fatare etc).