La anumite intervale de timp, natiile care se respecta isi fac propria analiza pentru a fundamenta raspunsul la intrebarea: si, acum, incotro? Uneori, pentru cei delasatori, analizele sunt impuse de organisme sau factori extrinseci care vegheaza ca entitatea statala respectiva sa nu vicieze mediul de dezvoltare al celorlalti.
In cazul nostru, dupa 1989, de prea multe ori organisme internationale de evaluare sau arbitraj ne-au impus astfel de analize. De cele mai multe ori, ne-au impus si solutiile! De ce n-am avut curajul sa facem din proprie initiativa aceste analize? De ce am ascuns adevaruri pe care toata lumea le stia? De ce n-am avut curajul sa promovam macar ideile inteligente, chiar daca pe creatorii lor i-am crucificat? Raspunsul poate fi gasit in conceptele, ideile si metodele conservatoare care domina managementul institutiilor publice. Dupa 1989, tara nu a avut o directie definita de evolutie (acesta e si motivul principal al dificultatii de incadrare a evenimentelor de atunci la categoria Revolutie). Sistemul a urmat un proces continuu de destructurare, mai degraba stimulat catre distrugere decat spre valorificarea capitalului existent. In acest mediu s-a format o structura care a reusit sa se consolideze. Un agregat din elemente politice, combinate cu fortele de represiune ale fostului regim (cu principii cu tot) a reusit sa formeze ceea ce se numeste ?Sistemul ticalosit?, concentrand puterea (politica, judecatoreasca, administrativa si economica) intr-un cerc relativ restrans, care se protejeaza neconditionat. Acum avem in Romania Sistemului ticalosit si Restul, adica ceilalti. Chiar daca acest Rest este consistent atat ca dimensiune, structura profesionala, nivel de intsruire etc., el nu a contat prea mult in ultimii douazeci de ani. A fost dezbinat, nereusind sa-si creeze un curent civic suficient de articulat, care sa-i coordoneze actiunile.
Dupa o prea lunga introducere (aparent fara legatura), incercam sa diagnosticam catastrofa de la bacalaureat, sa vedem ce cauze ascunde si, mai ales, ce urmari ar putea provoca. In analiza noastra, consideram ca actorii principali sunt: elevii, profesorii, clasa politica si parintii.
Lasand la o parte micile si de necontestat performante, imaginea publica a elevilor de liceu inseamna: fumat, consum de alcool in scoli, batai categoria fete, baieti sau dublu mixt, etnobotanice, droguri, sex si chiar crime. Cu toate acestea, cred ca elevii sunt pe ultimul loc in responsabilitatea decaderii. Cu ce este de vina un lemn de nuc daca tamplarul nu este capabil sa produca o mobila valoroasa?
Profesorii de ieri si de azi, cu exceptii, nu s-au dat inlaturi de la spagi, sex cu elevi, destrabalari in public si un nivel de pregatire de tot rasul, confirmat la testele profesionale. Criteriul politic fiind suprem in promovarea pe functii, prea putini mai sunt interesati de performante. Vina lor, chiar daca nu au prima responsabilitate, este enorma! Au distrus, prin aport direct, cateva generatii din ceea ce le placea sa numeasca viitorul tarii!
Clasa politica, acea care a sustinut si degenerarea sistemului de invatamant, nu cred ca are, nici ea, vina principala. Clasa politica, pentru perpetuarea pozitiei, a dat Restului ceea ce acesta a dorit: opiu, iluzii, sperante desarte etc. Am vazut balacarii de o parte si de cealalta, fara niciun fond, care m-au dus din nou la Eminescu: ?Cum nu vii tu, Tepes Doamne, ca punand mana pe ei, / Sa-i imparti in doua cete: in smintiti si in misei, / Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni, / Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!? Doar asa ar scapa tara de tumoarea cancerului politic.
Parintii, sarmanii, atunci cand odraslele calcau in strachini, ii judecau cu prea multa indulgenta. Au facut eforturi prin ?metode romanesti? ca odrasla sa treaca clasa. Ei au avut toate parghiile sa actioneze atat in relatia cu elevii, cu scoala, dar si cu politicienii, pe care i-au votat, mereu, fara vreo garantie. Dezinteresul pentru viitorul propriilor odrasle reprezinta elementul principal care a dus la situatia bacalaureatului 2011. Si cand ma gandesc cate leaturi de aceasta calitate au fost basculate in universitati de doi bani (tiparnite de diplome) care dupa o indobitocire suplimentara le-au turnat in societate! Ma cutremur cand ma gandesc ca ei sunt deja medici, ingineri, judecatori, politisti... politicieni. Oare acestea nu sunt pacate mai mari decat a celor din Sodoma si Gomora, care nu pot fi purificate decat prin foc?
