Dupa cateva zile mai racoroase cand, mai in gluma mai in serios, ma intrebam unde este incalzirea globala, a venit iadul. ?Soarele s-a topit si a curs pe pamant, Fierbe pe piatra, Firul de apa prelins din cismea" (N. Labis-Moartea Caprioarei). Privirea mecanicilor trece mereu peste indicatoarele care arata temperatura de racire a motoarelor combinelor. Recolta de grau nu este slaba. Cu mici exceptii, este dupa pretentiile si sufletul agricultorului. Cei care au respectat tehnologiile adaptate zonei, sunt rasplatiti. Pamantul nu minte niciodata! In mod normal, la vremea recoltatului ar trebui sa fie numai bucurie. La noi insa, totul este pe dos. Supararile si nemultumirile fermierilor sunt justificate. Fiind incarcati de datorii si neavand nici spatii de depozitare, multi dintre ei sunt constransi sa vanda productia, direct din camp, speculantilor. In economia de piata, speculanti sunt peste tot: pe piata imobiliara, valutara, pe piata titlurilor de stat, pe piata produselor agricole etc. In batalia cu aceste hiene ale pietei, micul producator a fost intotdeauna abandonat de autoritati. In primavara, graul atingea pragul de 1,20 lei/kg, iar acum, la momentul recoltarii, ofertele sunt abia la 0,55-0,60 lei/kg. Am dat de-a lungul timpului solutii, poate nu cele mai bune, care au fost abandonate inainte de a fi analizate. Este evident ca prin introducerea ordinii si a disciplinei in agricultura, printr-o stabilizare a pietei se lovesc puternic interese mari. Care sustin politicul! Si totusi mai sunt si alte piese pe tabla de sah (a agriculturii) care ar trebui sa-si asume reponsabilitatea.
Rolul principal este jucat de Ministrul Agriculturii. Poate nici personalitatile carora li s-a repartizat portofoliul agriculturii nu au avut ?coroana suficient de deasa? pentru a impune prioritatile agriculturii in contextul macroeconomic general. Sau nici macar nu or fi stiut care sunt acelea! Traditia in politica romaneasca este sa nominalizezi omul pe post, acesta urmand sa improvizeze strategii si politici pe care mai niciodata nu a reusit sa le implementeze. Nu au contat niciodata programele realiste, adaptate etapei de dezvoltare agregate a economiei, la care sa se aleaga un manager capabil sa le aplice.
La noi, ministrii agriculturii se schimba dupa cum rozaliilor le apar palpitatii dupa zecile de cafele zilnice. Mai exista insa si partenerul ministrului: asociatiile patronale si ale producatorilor. Sunt aceste organizatii pe aceeasi frecventa in sustinerile lor? Nici pe departe! Cate Marii, atatea... pareri, si toate diferite! Daca sindicatele, simtindu-si interesele, au reusit sa se coalizeze in forte suficient de puternice, patronatele si asociatiile profesionale nu reusesc aceasta performanta. Marii producatori impun legea prin relatii directe la cel mai inalt nivel al puterii. Cei destepti nici macar nu au intrat in politica, insa aceste conexiuni le-au oferit posibilitatea rezolvarii tuturor doleantelor (legi, hotarari de guvern, proiecte publice, nominalizari pe functii etc). De ce sa piarda timpul in negocieri pe la comisii de dialog, cand pot rezolva orice cu pretul unor... spagi? Oamenii stiu ca in economia de piata totul se plateste si se conformeaza. Ce sa faca insa micul producator? El nu are posibilitatea unor astfel de manevre si trebuie sa recurga la metode legale. Unele asociatii profesionale ale producatorilor au reusit o oarecare coerenta in atitudini, insa lucrul acesta s-a datorat mai degraba calitatilor si pretentiilor persoanei de la varful organizatiei. Unul din nefericitele exemple, care se potriveste de minune la mai toate organizatiile noastre reprezentative, este cea a FNPAR.
FNPAR va ramane deocamdata singurul reprezentat al Romaniei la Copa-Cogeca, daca reuseste sa plateasca, pana la 1 iulie, 246.000 euro (cotizatia pentru 2010). FNPAR a fost reprezentant al Romaniei, dar nu si al agricultorilor romani. Organizatia, desi formata dintr-o serie de asociatii bine cotate, nu a reusit sa-si demonstreze utilitatea. De ce sa plateasca o asociatie pentru intretinerea FNPAR, atat timp cat nu intelege nimic din politica reprezentantilor ei? Asociatia ar fi trebuit sa aiba pozitii clar exprimate fata de orice nuanta a politicii agricole din Romania si UE.
Fondul lucrurilor nu a fost atins insa niciodata de catre FNPAR.
Totul s-a redus la cateva plimbari pentru consfatuiri de palmares individual si la atitudini jalnice in relatiile din interior. Situatia impune o revizuire pe alte principii si structuri de organizare, cu obiective clare si cu alti oameni.
Deoarece MADR nu este foarte interesat de banii europeni, iar organizatiile agricultorilor sunt dezbinate, cota noastra din cei 125 miliarde de euro (bugetul UE pentru 2014-2020) va trece pe langa noi ca acceleratul prin halta.
