Motorul s-a oprit cand barca era in mijlocul lacului. Benzina a fost vanduta la negru inca inainte de plecare. Lacul este plin de croco-dili. Unii musca din barca. Pasagerii se cearta, toti si pentru orice. Pentru bautura, pentru mancare, pentru un loc mai uscat in barca. Cele cateva vasle sunt la locul lor. Nimeni nu vasles-te. Din cand in cand, cate unul reuseste sa se faca auzit. Vine cu solutii. Unele nastrusnice, altele mai bune. Toate sunt respinse. Oricare respinge solutiile celorlalti. Nu se mai intelege nimeni cu nimeni. Sunt ca la Turnul Babel, cand le-a incurcat Dumnezeu limbile si... mintile. In sfarsit, cineva reuseste sa se impuna. Mai cu strigate, mai cu injuraturi, mai cu amenintari si chiar distribuind cu generozitate cateva picioare-n fund. Vine cu un plan. Prost, dar mai bun decat orice nimic existent. Cei potenti vor merge la vasle. Catre ei se directioneaza apa si mancarea existenta. Ceilalti beneficiari sunt exceptii. Cu mari eforturi, barca se misca, urmarita de amenintarile din adancuri. Sleiti de puteri, uzi, murdari, infometati si insetati ajung intr-un tarziu la mal, la loc sigur, scapati de primejdia pieirii. Nu apuca bine ca bataile inimii sa revina la normalitate, ca unul dintre ei, sustinut prin murmure de ceilalti, s-a adresat autoimpusului lider: Rusine! Uita-te, in ce hal ne-ai adus! Va trebui sa te judecam pentru asta!
Aici, cortina cade! "Schite de teatru" de acest gen am trait si-n realitate. Unele au reusit sa fie tinute departe de dezbaterea publica. Altele au aparut cu detalii in ziarele occidentale, au fost publicate studii, s-au scris carti...
Suficient de multi sunt cei care au auzit despre politica de reechilibrare a unor zone din perimetrul regional ce ne priveste. Ruperea Transilvaniei, aparitia unui stat tiganesc in Oltenia, extinderea Moldovei peste Prut, secatuirea economica sau falimentul financiar al Romaniei etc., sunt numai cateva din acestea. Putini stiu cate eforturi si compromisuri au fost necesare pentru a determina "licuricii" si ''hienele'' sa ne lase in pace. La caderea cortinei, dupa fiecare schita de teatru, nu au fost aplauze, asa cum am fi tentati sa credem. Au fost huiduieli si vorbe de ocara. Ca sa citez un clasic in viata, huiduit dupa una din cele mai de efect actiuni recente de promovare a Romaniei: nicio fapta buna nu ramane nepedepsita!
Am participat la cateva discutii cu oameni din elita romaneasca: profesori universitari, academicieni, oameni din serviciile publice etc. Nemultumirile datorate reducerii veniturilor (salarii, indemnizatii, pensii etc.) sunt enorme. Nimeni nu a fost interesat de abordarea cauzelor care au generat aceste situatii si de eventualele masuri de remediere. Nimic nu a mai contat, atat timp cat standardul obisnuintelor a fost afectat. Evident, vina a fost imediat directionata, ca si-n schita noastra de inceput, catre conducator. Dar oare aceasta este judecata corecta?
Am facut un inventar al perioadelor politice (2004-2011) si iata cum stau lucrurile si... responsabilitatile:
- 28 decembrie 2004, este validat guvernul Tariceanu, sustinut de Alianta DA (PD+PNL) si UDMR;
- 3 aprilie 2007, PD se retrage de la guvernare, iar Tariceanu isi continua mandatul sustinut de PNL+UDMR. PSD, desi neangajat politic, sustine si se implica la vedere in politica guvernarii;
- 20 martie 2008, se infiinteaza PDL;
- 22 decembrie 2008, guvernul Boc-1 obtine votul de investitura sustinut de PDL+PSD+PC;
- 2 octombrie 2009, membrii PSD demisioneaza in bloc din guvern;
- 13 octombrie 2009, guvernul Boc-1 este demis prin motiune de cenzura initiata de catre PNL+UDMR si sprijinita de PSD;
- 4 noiembrie 2009, este invalidat guvernul Croitoru;
- 6 noiembrie 2009, este desemnat prim-ministru Liviu Negoita, care pe 16 decembrie 2009 isi depune mandatul;
- 17 decembrie 2009, este desemnat prin-ministru Emil Boc, iar pe 23 decembrie 2009 este validat guvernul Boc-2.
Acestia sunt cei care ne-au gestionat existenta, in combinatii diverse, din 2004 si pana acum. Este vreo formatiune care lipseste? Din 1989, in afara PNT-cd-ului care a fost eliminat din liga parlamentara, nimic nu s-a schimbat in politica romaneasca. Este vreo formatiune politica despre care sa nu fi auzit lucruri de scadere: furturi, hotii, coruptie, abuz de putere, privatizari si contracte publice cu cantec, trafic de influenta, nepotism, incompetenta, ba chiar si... tradare de tara?
Oare pentru pensii si salarii mici, pentru haosul care domina astazi pseudodemocratia romaneasca, nu or fi vinovati toti?
Ca ii dam pe astia jos, este foarte bine. Rau este ca o sa-i acceptam (din nou) pe ceilalti!
Daca am avea niste crocodili ... si abia apoi sa cada cortina!
