Dupa cum ne este cunoscut, fenomenul abandonului total sau al subincarcarii cu animale al pajistilor a luat amploare fara precedent in ultimele doua decenii pe meleagurile mioritice. Cauzele sunt multiple, din care amintim doua mai importante.

Prima ar fi injumatatirea efectivelor de animale ierbivore (bovine, ovine, caprine, cabaline etc.) dupa anii 1990, prin desfiintarea la comanda UE a marilor complexe zootehnice de stat si cooperatiste competitive si a doua este legata de aparitia pe scara larga a unor noi resurse furajere pe terenurile arabile, livezi si vii lasate parloaga, cu diferite stadii de intelenire.

Problema reintroducerii in circuitul productiv furajer al pajistilor abandonate (2 - 3 mil. ha) si parloagelor (3 - 4 mil. ha) este deosebit de importanta si, in acelasi timp, cu un grad mai ridicat de dificultate decat a terenurilor arabile pentru culturile obisnuite.

Suprafetele de pajisti abandonate pot fi alaturi de parloage de diferite proveniente si portiuni de arabil care se cultiva. De aceea, concret, in teritoriu, suprafetele razlete de arabil din interiorul unei tarlale mai mari de pajisti sau parloage intelenite se vor inierba sau muta la margine, realizand astfel o suprafata compacta pentru o viitoare exploatatie pastorala.
Dupa identificarea si conturarea acestor suprafete se trece la darea in folosinta indelungata a lor, catre tineri fermieri, scoliti in acest domeniu al imbunatatirii pajistilor si cresterea animalelor care sa poata accesa credite bancare cu dobanda redusa pe termen lung si alte fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeana si alte surse.

Prima conditie obligatorie dupa punerea in posesie este imprejmuirea suprafetei cu garduri fixe pentru a putea mentine o incarcare corespunzatoare de animale si a fi ferit de imixtiunile din afara cu animale straine. In continuare, in functie de acoperirea cu vegetatie lemnoasa sau buruieni se trece la inlaturarea acestora prin mijloace mecanice si chimice sau introducerea caprelor pentru distrugerea arbustilor si puietilor de arbori.

Pe pante abrupte si ravene nu se defriseaza vegetatia lemnoasa pentru prevenirea eroziunii. La fel, pe pasuni, din loc in loc, se lasa puieti de arbori care vor fi viitoarele umbrare pentru animale.

Concomitent se efectueaza lucrari pedoameliorative, ca eliminarea excesului de umiditate, combaterea eroziunii, corectarea reactiei solului si altele, daca este cazul.
Pasul urmator consta din alegerea suprafetelor pe care se pot infiinta pajisti semanate intensiv care sa sustina un numar sporit de animale de la care sa se obtina o cantitate mai mare de dejectii, cu care sa se fertilizeze pajistile pana se ajunge la o stare de echilibru intre productivitatea covorului ierbos si necesitatile de hrana ale animalelor.

In paralel cu fertilizarea cu ingrasaminte organice provenite de la un numar mai mare de animale intretinute pe pajistile semanate intensiv, se utilizeaza ingrasamintele chimice de sinteza in doze moderate, in special pe baza de fosfor, pentru activarea inmultirii leguminoaselor perene (trifoi alb, ghizdei etc.) care fixeaza prin simbioza azotul atmosferic.

Toate aceste actiuni trebuie bine gandite si transpuse pe teren, dupa proiecte silvopastorale, urmarite daca se executa intocmai de catre cei care au fost sprijiniti sa reintroduca aceste valori nationale in circuitul productiv.

Pentru o folosire rationala a pajistilor abandonate, o atentie deosebita va trebui sa se acorde drumurilor de acces, alimentarilor cu apa, parcelarilor interioare pentru pasunat in rotatie, umbrarelor forestiere, adaposturilor pentru ingrijitori si animale, colectarii dejectiilor si tarlirii, spatiilor de procesare a laptelui si alte utilitati pentru buna functionare a exploatatiei pastorale in regim privat sau asociat.

Cei care nu respecta principiile de imbunatatire a unei pajisti abandonate si incarcarea ei cu animale sa fie deposedati de aceste suprafete si inlocuiti cu altii care se obliga sa valorifice corect acest patrimoniu, lasat acum de izbeliste.