La simpozionul organizat de ASAS si revista noastra despre Modernizarea Agriculturii, una dintre cele mai interesante expuneri a fost cea sustinuta de Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Bancii Nationale. Reproducem cele spuse de oaspetele nostru:

Desi lucrez la banca nationala de 15 ani, am fost si am ramas jurnalist. Privesc problemele, inclusiv cele ale agriculturii, cu ochii jurnalistului.
Au fost prezentate aici cateva programe ale Ministerului Agriculturii. De-a lungul vietii mele, am vazut foarte multe programe de restructurare sau de organizare. Problema celor mai multe dintre aceste programe este ca incepeau cu bune intentii si se terminau cu promisiuni. La Banca Nationala am invatat ca orice program trebuie sa inceapa si se incheie cu bani.
Uniunea Europeana ne-a spus acum cativa ani: uite, astia sunt banii vostri! Luati-i, daca puteti! Acum discutam la ce procentaj de absorbtie am ajuns. Presedintia are o cifra, Guvernul are o cifra, Comisia Europeana alta cifra. Aici cred ca ne incurcam foarte mult. Cert e ca in Romania exista o problema legata de atragerea banilor europeni.

Iar problema banilor, acum, in vreme de criza, a devenit foarte complicata.
Criza din 1929-1933 a venit pe un fond care s-a numit diluarea actiunilor. Criza din 2007 vine pe un fond care se numeste diluarea banilor. La o intalnire cu un grup de viticultori am explicat ce inseamna acest lucru: e ca si cum ai pune apa in vin. Acum ne intrebam ce e de facut.

Avioanele noastre ar putea sa plece cu alimente si sa vina in tara pline cu bani
Ce am trait noi intre 2004 si 2008 a fost un vis care s-a spulberat. In acea perioada, in Romania au intrat in fiecare an cate 16 miliarde de euro. Banii au venit, iar noi nu ne-am dat seama ce era cu acest flux de bani. Acum, a venit criza si fluxul de bani s-a oprit.

Agricultura este o problema spinoasa a Romaniei, mai ales ca aici este si un fond pe care noi l-am putea valorifica.
De aceea, cred ca toate programele pentru agricultura ar trebui sa inceapa cu bani si sa se termine cu bani. Intrebarea este de unde sa vina acesti bani, cand bancile sunt foarte reticente cand vine vorba de credite pentru agricultori. De exemplu, credite garantate cu terenuri agricole. Dar nu toate terenurile au acte de cadastru. Sunt doua sau mai multe titluri de proprietate pe acelasi teren. Ce siguranta are banca?

Am avut o discutie cu un japonez, la Tokyo, al doilea om de la Agentia lor de Planificare. Mi-a spus: "Voi aveti un fond agricol, in care daca v-ati apuca sa faceti agricultura, avioanele voastre ar putea sa plece pline cu produse si sa se intoarca in tara pline cu bani". Cand un finantist japonez iti spune ceva, el stie ce spune. Am putea gasi noi fonduri pentru astfel de programe? Pentru o astfel de agricultura?

Vom avea muncitori agricoli chinezi, moldoveni, ucrainieni etc.
Statul trebuie sa intervina in agricultura cu parteneriate public-private si sa garanteze bani pentru agricultura.
Noi avem foarte multe gospodarii fara personalitate juridica: 3,8 milioane, conform recensamantului. Toate sunt nefiscalizate. Vorbim de asociere, de cooperative, de grupuri de producatori. E clar ca nimeni nu poate sa-i cheme pe agricultori sa le propuna sa se inscrie in gospodaria agricola. Problema este cum ii atragi.
Nu-i mai putin adevarat ca avem in agricultura multi oameni batrani. Nu prea mai putem vorbi nici despre tarani.

Sa gandim ca pentru munca la camp trebuie sa angajam salariati. Pe care nu ii vom mai gasim in tara. Dragostea taranului pentru pamant este o amintire. Va trebui sa deschidem granita, sa vina chinezi, ucraineni, moldoveni etc. Eu nu vad o alta fereastra decat asta.