interviu cu Alexandru LAPUSAN,
fost ministru al agriculturii
- Mai intai, cand reveniti in revista cu Interpelarile agro-politice?
- Am luat un concediu. Si pentru mine, si pentru cititor. Mai mult de patru ani, din 10 octombrie 2007 si pana-n 27 iulie 2011, nu am lipsit din nici o aparitie a revistei Profitul Agricol. Articolele mele s-au rostogolit natural, in functie de problemele zilei. Pe neobservate, am vazut ca "interpelarile" au devenit un "brand". Nu stiu daca eram cel mai bun, caci sunt - ca Adam - singur. N-a mai fost nimeni la noi in presa care sa abordeze, cu oarecare rigoare, zona politicilor agrare.
Am adunat interpelarile mele in doua volume.
Am avut si semnale pozitive, dar si critici. Unele ve-hemente.
Venite din toate colturile politicii!
Asta este bine, mi-am zis!
Trecusera patru ani si am considerat ca este normal sa ma opresc o vreme, sa privesc mai atent la ce am facut, sa gandesc ce sa fac in viitor. Asa, ca oamenii asezati, am aplicat corectiile pe care vremurile schimbatoare le cer.
Am considerat scrierile mele ca fiind si un test: ce cred, macar unele din persoanele calificate, despre viziu- nea mea in agricultura? Verdictul a fost pozitiv, asa ca, intr-o saptamana - doua, revin!
- Faceti parte din comisia prezidentiala care va elabora un proiect de viitor pentru agricultura. Ce obiective are aceasta comisie? La final, va rezulta o strategie sau un material de recomandare (din partea unui grup de specialisti) pentru executiv ori pentru partidele/aliantele politice?
- Sunt membru al Comisiei Prezidentiale pentru Politici Publice de Dezvoltare a Agriculturii in Romania, comisie infiintata la 06 iulie 2009, sub presedintia lui Dacian Ciolos. Comisia avea ca obiectiv elaborarea unor rapoarte de analiza a politicilor agricole in scopul conturarii unui cadru strategic orientativ pentru: 1) Dezvoltarea si cresterea competitivitatii agriculturii; 2) fundamentarea optiunilor de politici agricole nationale; 3) propunerea unor masuri si actiuni concrete, posibil de implementat (realiste) pe termen scurt (2010), mediu (2013) si pe termen lung (2020). Planul de masuri pe termen scurt a fost finalizat la sfarsitul anului 2009. Odata cu alegerea d-lui Ciolos in functia de Comisar in CE, activitatea comisiei practic a incetat. Dupa numirea lui Mihail Dumitru la presedintia comisiei (03 sept. 2010) lucrurile au ramas pe mai departe in repaus. In aprilie 2011, la conducere a fost numit deputatul Valeriu Steriu si, aproape imediat, activitatea comisiei a inregistrat o revigorare. A fost propus un mecanism functional de lucru. Comisia se afla in stadiul de analiza a documentelor, elaborate pe sectiuni si de redactare a materialului final. Exista sanse ca la inceputul lunii februarie acesta sa poata fi prezentat.
Chiar daca materialul final ar putea contine elementele de baza ale unei strategii, probabil scopul lui va fi mentinut in parametrii stabiliti la infiintare. In orice caz, imi doresc sa contina cat mai multe elemente concrete pe care, pana la urma, politicienii sa fie nevoiti (in lipsa unor programe proprii) sa le adopte.
- Considerati ca factorul politic a avut vreo influenta in aparitia si functionarea comisiei?
- Vizibil sau nu, factorul politic nu poate sa lipseasca din asemenea constructii. Este de retinut totusi ca membrii comisiei sunt din intreg spectrul politic actual, inclusiv neangajati politic. De asemenea, este bine de mentionat ca membrii au avut totala libertate de a propune si sustine programe, masuri, mecanisme etc, fara niciun fel de opreliste. Cred totusi ca motivatia principala, cea care a determinat infiintarea acestei comisii, a fost lipsa unei directii clar conturate, atat din partea puterii, cat si a opozitiei, in ceea ce priveste politica agrara a Romaniei.
- S-a conturat in documente viitoarea Politica Agricola Comuna. Cum imbraca viziunea agricola a CE realitatile romanesti?
- Consider ca, in cazul in care pe parcursul procedurilor de aprobare, aceste documente nu vor suferi modificari fundamentale, propunerile CE contureaza un cadru ce se potriveste foarte bine nevoilor agriculturii noastre. Faptul ca Dacian Ciolos reuseste sa sustina cu argumente, dar si cu multa convingere, propunerile CE, ma face sa-l apreciez din ce in ce mai mult. De fapt, noile PAC sunt benefice, pentru aceasta etapa de dezvoltare a agriculturii europene in ansamblu. Din pacate, fara intentia de a supara pe cineva anume, trebuie sa spun ca numai initiatii in management macroeconomic percep cat de multe oportunitati ne sunt oferite pentru a evolua spre performanta. Pe drept cuvant, anumite atitudini ale autoritatilor romane au determinat o "nervozitate" la Bruxelles.
- Concret, la ce va referiti?
- Unul din documentele Comisiei (DC 625/2011, art.11) prevede reducerea progresiva si plafonarea platilor, pentru exploatatiile agricole, peste anumite limite valorice. Evident, in conditiile unor resurse limitate, trebuie sa ne evaluam corect prioritatile. Consider ca prioritatile noastre pentru orizontul de timp 2020 trebuie concentrate in directia consolidarii structurilor de productie agricola, cu accent pe fermele mici si mijlocii (ferme /asociatii de familie). Atitudinea oficiala a Ministerului Agriculturii este influentata de interesele marilor investitori in productia agricola. Ministrul nostru mi s-a parut excesiv de vehement impotriva propunerilor de la Bruxelles de plafonare a subventiilor in marile exploatatii. Fara a aduce argumente din istoricul agriculturii de dupa 1989, cele mai multe din fermele mari si foarte mari si-au inceput activitatea preluand teren de la stat contra unei redevente negociate la nivele deosebit de avantajoase, au beneficiat selectiv de suport public masiv inca inainte de integrare, iar acum sunt exploatatii consolidate. Eu zic ca fermele noastre de mai mult de o mie de hectare sunt performante si pot face fata oricarei concurente. Politica PAC nu este o politica a profitului maxim din surse publice. Ea urmareste, pe langa asigurarea securitatii alimentare a UE si echilibrul si durabilitatea spatiului rural. Pentru aceasta, trebuie sa directionam eforturile noastre catre exploatatiile mici si mijlocii. Pe acestea trebuie sa le aducem intr-o situatie consolidata pana-n 2020.
Eu suspectez Ministerul ca nu are capacitatea de analiza si nu se preocupa de cunoasterea reala a nevoilor si a perspectivelor agriculturii romanesti. Asta mi se pare mult mai grav, chiar periculos!!!
- Cum ati defini dvs. aceste ferme mici si mijlocii? Exista o definitie pentru ceea ce inseamna exploatatie agricola? Se poate aplica acelasi calapod in sustinere pentru toate exploatatiile?
- In Doc. CE nr. 625/2011, la art.4 (b), se defineste exploatatia, ca fiind ansamblul unitatilor utilizate pentru activitati agricole situate pe teritoriul aceluiasi stat membru si gestionate de un fermier. Dimensiunea fizica a unei exploatatii agricole nu este singurul element care influenteaza productia si veniturile fermierului. Sunt si alte elemente: managementul, nivelul de instruire al fortei de munca, tehnologiile aplicate, sistema de masini, structura de culturi/animale etc. De aceea, UE a agreat ca unitate de evaluare a dimensiunii fermei, o dimensiune economica (UDE). 1 UDE=1.200 euro. S-au stabilit 10 clase de marime.
Din punctul meu de vedere, as imparti exploatatiile agricole de la noi in trei categorii: categoria exploatatiilor sub 2 UDE, intre 2-8 UDE si peste 8 UDE.
Fermele sub 2 UDE reusesc sa-si asigure doar nevoile de existenta. Sunt cele mai numeroase, cele mai mici si ca dimensiune fizica, si ca instruire a fortei de munca, si ca dotare tehnica si ca management etc. Nu produc pentru piata. Pentru aceste exploatatii, PAC prevede scheme simplificate de sprijin. Nevoia de a sustine aceasta categorie de exploatatii este motivata de necesitatea perpetuarii vietii in spatiul rural cu aspecte economice (colaterale), sociale, ecologice, de mediu, traditii etc.
Cea de-a II-a categorie, exploatatiile de familie/asociatiile familiale cu dimensiunea economica 2-8 UDE, ar trebui sa constituie structura de baza a ruralului romanesc. Aceste exploatatii (pentru 8 UDE/exploatatie) pot avea dimensiuni fizice foarte diferite, in functie de tipul activitatilor: 29 ha pentru cultura graului, 2,7ha pentru legume de camp, 0,22 ha pentru legume in spatiu protejat etc. Sunt organizate atat ca persoane fizice (predomina in subcategoria 2-4 UDE), cat si ca persoane juridice (predomina in subcategoria 4-8 UDE). Ele reusesc sa produca atat pentru acoperirea nevoilor proprii cat si pentru piata. Categoria aceasta ar trebui sa-si ridice rapid limita superioara pana la 12 UDE.
Un program de sustinere a cooperatiei agricole (colectare, depozitare, procesare, valorificare in comun) este indispensabil pentru punerea in valoare a acestei categorii de producatori agricoli. Exploatatiile de tip familial constituie baza agriculturii in Europa moderna. De aceea, obiectivul politicilor noastre agricole de consolidare a exploatatiilor de familie, pentru orizontul 2020, trebuie sa fie o prioritate absoluta.
Categoria a III-a este formata, in general, din exploatatii consolidate, organizate ca persoane juridice, care produc pentru piata. Beneficiind de suportul programelor viitoare, acestea vor reusi sa-si dezvolte performantele.
Spatiul agricol romanesc are nevoie si ofera conditii de dezvoltare pentru toate aceste categorii de exploatatii, ale caror interese si conditii de evolutie trebuie protejate prin programe distincte.
- Care sunt, in viziunea dvs, problemele pe care executivul ar trebui sa le aiba in vedere in perioada imediat urmatoare?
- Cred ca, in primul rand, ar trebui luate masuri concrete, nu mimate, pentru restrangerea economiei subterane si a coruptiei din toate structurile statului.
Apoi, statul (prin Ministerul Finantelor) nu mai trebuie sa fie concurentul neloial al agricultorilor pe piata financiara. Acum, statul angajeaza credite cu garantii publice de la bancile comerciale, lipsind astfel producatorii de resursa financiara ce ar fi putut fi folosita de agricultura.
Cred ca ar trebui infiintat Creditul Agricol, un fond pentru credite rambursabile, garantat de stat, ca institutie cooperatista destinata finantarii agriculturii.
Vorbim de 20 de ani de organizarea teritoriului, de comasarea terenurilor agricole, de crearea unei Agentii de Intermediere Funciara (prin reorganizarea ADS), de interoperabilitatea institutiilor interesate de cadastrul agricol. Ar fi timpul sa trecem de la vorbe la fapte. Ar trebui, urgent, organizate, reglementate si controlate pietele rurale.
Nu mai vorbesc de inregistrarea si fiscalizarea tuturor producatorilor agricoli care vand pe piata (cel putin PFA).
Eu cred necesara si transferarea serviciului sanitar veterinar (ANSVA) la Ministerul Agriculturii. Sa luam si noi in serios garantarea sigurantei alimentului, trasabilitatea etc.
- Sa ne punem sperante si in ajutorul Uniunii Europene?
- Sigur, Europa ne ajuta. Noi nu prea stim sa luam ce ni se da! Dar, inainte de a ne rezema pe gandul ca vin altii sa ne ajute, trebuie sa ne ajutam noi insine. Nu trebuie sa fim indiferenti in legatura cu viitorul nostru! Sa avem incredere in noi insine si in Dumnezeu. "Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi/ si ne fereste de cel viclean!" Dar, sa facem si noi cat de cat ceva sa ne mearga tuturor mai bine.
