Comisia Europeana (CE) a lansat cateva documente ce vizeaza PAC 2014-2020. Fara a fi fundamental diferita fata de actuala PAC, noua reforma are si adepti si opozanti.
Autoritatile romane au avut o atitudine scarbavnic de confuza. Va veni si vremea cand vom face analiza cauzelor care au generat aceasta atitudine. Toate la timpul lor.
Am fost unul din cei care s-a straduit sa intre in profunzimea documentelor lansate de comisarul Dacian Ciolos si am constatat totala compatibilitate a politicilor europene cu nevoile si posibilitatile agriculturii noastre. Am sesizat oportunitati fundamentale de reevaluare si utilizare a unor energii rurale care, altfel, ar fi fost lasate sa piara. Cati din politicienii nostrii reusesc sa contureze o imagine a satului de peste 20-30 de ani? Putintei! Cei mai multi vad doar ruine parasite in locul actualelor asezari.
Care ar putea fi (fost) evolutia satului romanesc? Pentru un raspuns fundamentat, ne intoarcem putin in timp. In 1974, Plenara CC a PCR a analizat, iar MAN a aprobat, Legea 58/29.10.1974 a sistematizarii teritoriilor si localitatilor. Politica guvernului comunist viza construirea unor centre civice in zona rurala, concentrarea populatiei in jurul unor unitati agro-industriale, reducerea spatiului intravilan, desfiintarea unor sate/catune etc. In 1987 exista un program, cu orizont anul 2000, conform caruia urmau sa fie desfiintate 1.863.517 gospodarii taranesti, sa ramana 2.387 comune si 7.512 sate (in 1968 erau 13.123), sa se reduca intravilanul cu 347.229 ha, sa se desfiinteze 28% din drumurile comunale, 45,6% din retelele de telecomunicatii, 56,4% din retelele de electricitate etc.

Intarzierile in aplicarea acestor planuri s-au datorat si reactiei internationale (Germania, SUA, Anglia, Austria, Parlamentul European, UNESCO etc). Apoi Revolutia, sau ce-o mai fi fost in 1989, a pus punct.
Acum satele sunt imbatranite. Nu mai sunt copii la gradinita si elevi la scoala. Singurele ceremonii la care se mai aduna lumea sunt inmormantarile.

Acesta sa fie sfarsitul satului, leaganul culturii romanesti?
Romania este membra a UE si este din ce in ce mai vizibil ca institutiile nationale isi declina responsabilitatile in favoarea celor europene. Printre altele, si politicile agricole sunt negociate si stabilite intr-un cadru european. Spre norocul nostru, cadrul politicilor agricole pentru 2014-2020 ne este favorabil. Chiar este o oportunitate de dezvoltare a satului romanesc. Increderea mea s-a consolidat vazand recomandarile Comitetului Regiunilor - UE, care au intarit componentele PAC 2014-2020 ce vizeaza dezvoltarea habitatului rural si sustinerea micului producator agricol.

Reducerea la 200.000 euro (fata de 300.000 euro in propunerile CE) a plafoanelor de acordare a platilor directe (va determina cresterea resurselor pentru fermele mici), echilibrarea pozitiei producatorului pe intreg lantul productiei alimentare, sprijinirea persoanelor active (indiferent de varsta) care doresc sa se stabileasca in rural, eliminarea referintelor istorice in alocarea fondurilor europene, sunt doar cateva din elementele interesante ale materialului.

Fundamentala mi se pare recomandarea, adresata CE, de a elabora o strategie europeana de dezvoltare rurala, care sa poata fi adaptata de fiecare stat membru in cadrul contractelor de parteneriat.
Iata ca, in sfarsit, vom avea o strategie agricola pe care inteligentele din politica romaneasca nu vor mai avea posibilitatea sa o conteste, iar guvernele sa o ignore.

Candva ne-au condus fanariotii, apoi Hohenzollernii. Nu au fost cele mai proaste perioade istorice. Acum directia evolutiei o da Uniunea Europeana.

Sa fie asta norocul nostru?