Zona pomicola, care are o traditie la noi, s-a distrus in totalitate, incepand cu 1990. Astazi, nu putem discuta despre ferme de familie in zona pomicola. Mai sunt doar cateva ferme mari si ici-colo cate un proprietar de livada de o jumatate de hectar. Aproape nimic din recolta nu ajunge in supermarketuri. Cel mult pe piata taraneasca, dar fara continuitate. Nici n-as putea spune ca avem o piata de fructe in orasele mari ori mici.
Cu gandul la fostele nostre livezi, am solicitat Comisiei Europene ca, din 2014, o parte din banii europeni sa mearga spre reinfiintarea plantatiilor pomicole. Sa putem crea masuri sau submasuri, unele chiar cu un procent mare de nerambursare, de 80% sau poate chiar 100%. Va reamintesc ca, nici la SAPARD si nici la primul PNDR, nu am avut grija de zona pomicola.
Trebuie, mai intai, sa gandim o zonare a plantatiilor. Sa nu mai acceptam sa se infiinteze plantatii decat acolo unde sunt zonele favorabile pentru fiecare specie in parte. Una e zona de cires-cais-visin, alta, de piersic, nuc, mar etc.
De asemenea, e bine sa punem o dimensiune minima optima a unei ferme. Ma gandesc la minim 5 hectare. Si, sa pornim din start de la ideea asocierii. Adica, atunci cand accesezi masura respectiva, sa poti obtine mai multe puncte daca intr-un bazin se asociaza mai multi pomicultori, care sa adune impreuna, cateva zeci de hectare. Se pot asocia 10-20 de fermieri. Cum, la fructe, depozitarea este esentiala, ma gandesc ca 75% din suma totala trebuie sa fie destinata infiintarii de depozite.
Primariile trebuie sa vina si ele in sprijinul pomicultorilor si sa se ocupe de infrastructura. Adica, de drumuri de acces si de liniile de curent electric. Doar daca au toata infrastructura de care au nevoie, fermierii pot sa aiba un start foarte bun. Problema infrastructurii se poate rezolva tot cu bani europeni. Poate fi accesata Masura 125, "Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea si adaptarea agriculturii si silviculturii". Probabil ca vom lega intre ele aceste masuri, pentru ca vor fi masuri care se vor extinde si dupa 2014. Daca nu gandim totul pana la capat nu putem reusi.
In momentul cand vor avea si plantatie, si drum, si depozite, intre fermieri va aparea concurenta. Astfel, in timp, din cei 10 sau 20 de asociati care vor fi la inceput, vor ramane 2-3 sau unul singur. Dar asta va fi o selectie naturala, ce se va face in ani de zile. Unii vor vinde pentru ca vor fi tentati de suma care li se ofera, altora li se va parea obositor sa se ocupe de pomicultura si vor renunta. Dar, fiind intr-un grup de proprietari adevarati (nu ca la CAP), plantatiile nu vor fi abandonate. Ceilalti vor avea grija de terenul ramas disponibil.
Fermierii nu trebuie sa se teama de asociere, pentru ca ea nu se va face decat pe depozite. Dar, pe acest sistem, ei trebuie legati intre ei in felul urmator: este eligibil un proiect cu minim atata suprafata totala. Nu ma intereseaza daca unul are 20 de hectare iar altul 0,5. Ca sa fie eligibil proiectul, ei trebuie sa adune o suprafata totala de xx hectare. Fiecare cu investitia lui. Dar, nu poate accesa un asemenea proiect decat daca lucreaza impreuna. Altfel, proiectul nu e eligibil. Doar asa le putem deschide ochii pentru ceea ce inseamna asociere.