Fermierii nostri trebuie sa accepte ca Romania, ca tara membra a UE, are obligatia sa respecte regulile Politicii Agricole Comune. Or, in vestul Europei, ajutoarele de stat si subventiile sunt precis reglementate. La noi, sunt suficienti fermieri care inca mai cer subventionarea dobanzilor la credite. Asta ar insemna o imixtiune in piata financiara. Iar statele europene nu au libertatea sa intervina oricum in piata, in favoarea unui produs ori altul. Astfel de interventii pot fi facute doar in cazuri speciale, bine chibzuite si reglementate.
Poate ca o sa se supere unii dintre colegii mei, fermieri, dar este o realitate pe care trebuie sa o spunem clar si sa o acceptam. Exista si directive ale UE prin care se spune cum pot fi ajutati fermierii, din bugetul national. Este adevarat ca am negociat destul de dezavantajos tratatul de aderare si ca avem multe restrictii, dar acum suntem nevoiti sa acceptam situatia.
Oricum, ca stat membru UE, avem unele dezavantaje, dar si foarte multe avantaje. Avantajul este ca a crescut subventia pe hectar. Inainte de 2007, un agricultor a primit cel mai putin 15 euro sprijin pe hectar si pana la maxim 30 de euro. Prin diferite tipuri de sprijin: pe culturi, pe ingrasaminte. Cand am aderat la UE, in 2007, am inceput cu un sprijin de 70 de euro pe hectar. Am ajuns azi la 120 de euro, numai din partea UE. Banii dati din bugetul national sunt mult mai putini si imi pare rau ca ministrul Valeriu Tabara nu s-a tinut de cuvant in privinta subventiei si a preferat sa tina de functie in loc sa tina cu fermierii.
Un avantaj foarte mare il reprezinta masurile pe fonduri europene. Sprijinul nerambursabil se ridica la sume pe care unii fermieri, chiar daca ar munci o viata intreaga, nu le-ar strange.
Din pacate, sunt multe alte forme de sprijin in UE pe care noi nu le-am accesat din nestiinta. Pentru asta nu sunt de vina fermierii, pentru ca ei gandesc simplist: "cineva, sa ne faca! cineva sa ne dea!". Realitatea este ca nu am avut institutiile care sa vina in sprijinul fermierului. Institutii mobilate cu profesionisti care sa le ofere fermierilor solutii concrete pentru toate problemele din ferma: tehnologice, fiscale, juridice, financiare etc. Sa le explice, mai ales celor mici si mijlocii, ce si cum trebuie facut.
Tocmai acestor necesitati le vor raspunde Camerele Agricole. Acolo vor fi specialisti care ii vor indruma pe fermieri pas cu pas. Cea mai mare multumire profesionala a mea este ca am scos acesta lege. A fost greu, dar am reusit. De acum, urmeaza alta perioada grea: sa dam viata adevarata prevederilor legii. Sa construim Camerele Agricole cu fermieri si pentru fermieri.