Cooperativa Muntenia a fost un proiect ca un vis frumos. Eu m-am implicat cu toata buna-credinta. Dar, la un moment dat, a stagnat. Nimeni nu cred ca a vrut sa ne ajute sa mergem mai departe. Multi ne-au banuit de rele intentii. Dar, cei mai multi ne-au privit cu indiferenta: lasa-i sa-si rupa gatul. S-au gasit ei sa faca ferme de porci pentru fermierii mici si mijlocii. Nu stiu ce sanse ar mai avea acum sa renasca din propria-i cenusa. Dar, dupa modelul Cooperativei Muntenia s-au format alte cooperative.
Acum, privind in urma, inteleg ca am facut greseli si noi, cei din conducere, si cei care s-au inscris in cooperativa. Lipsa de experienta, dar mai ales lipsa de sprijin ne-au dus la situatia in care nu s-a putut realiza ce ne-am propus. Ca sa conduci o cooperativa agricola e mai greu decat sa-ti conduci propriile afaceri. Trebuie sa-ti asumi mai putine riscuri.
Problemele la Muntenia au inceput cand fermierii s-au confruntat cu piata carnii de porc. O piata mai speciala, la noi. Cu un sector puternic nefiscalizat. Poti sa cumperi materii prime fara factura, mai ieftin. Ori, poti sa vinzi animale fara factura, si sa incasezi o suma mai mare de bani.
Daca cineva ar vrea sa reia azi ideea Cooperativei Muntenia are ce sa invete din greselile noastre. Sa stie ca nu exista o relatie de parteneriat, de prietenie intre cooperativa si membrii ei. Trebuie sa fie niste intelegeri clare, precise, scrise, cu penalitati de ambele parti. Cine nu se respecta intelegerea, plateste. Nu exista prietenie, intelegere, mila, decat in afara cooperativei. Membrii nu au vazut cooperativa ca o forma de organizare a lor ci au crezut ca este doar a celor care o conduc. Din cauza acestei mentalitati este si va fi foarte greu pentru cooperative, in general, sa functioneze corect. In plus, cooperativele nu au forta financiara de plecare. Acum, 70 dintre membrii Cooperativei Muntenia lucreaza cu un "integrator", Agricover.
Ceea ce facea inainte pentru ei cooperativa, face acum Agricover. Ei nu sunt membri ai Agricover, dar prefera sa lucreze cu aceasta. E drept, e mai bine organizata, are forta financiara, le da banii pe loc. Daca facem un calcul, Agricover le ia 15 lei la 100 kg de carne. Adica 3,5 euro. Cooperativa primea 1 euro/kg.
Romania este si va mai ramane multa vreme, importatoare de carne de porc. Ne trebuie cativa ani buni sa ne dezvoltam reproductia. Acum, pe piata romaneasca, jocurile sunt facute de Smithfield. Cei de la Finante nu se sesizeaza ca ei ies mereu pe minus. Ca si cum ai aduce mereu bani de acasa. Or, eu nu cred ca americanii isi permit sa piarda bani aici numai de dragul de a creste porci in Romania.