Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Programul agricol a ramas partial in ceata

Programul agricol al guvernului Ponta II nu vizeaza doar perioada de guvernare 2012-2016. Prin negocierea cu CE a noului PNDR 2014-2020 si a componentei sale bugetare, programul agricol directioneaza politicile agricole pana-n 2020. Iata de ce, am considerat ca identificarea unor elemente principiale care sa stabileasca un culoar al eforturilor publice in cadrul caruia sa evolueze structurile agrare (in primul rand), ar putea sa constituie scheletul de rezistenta pe care sa se dezvolte politicile agricole specifice. Aceste elemente (viziunea strategica) ar fi trebuit sa existe inainte de oricare program serios pe termen lung.

Care este zona exploatatiilor agricole pe care dorim sa o sustinem in mod special: mica exploatatie individuala, asociatia familiala, societatile comerciale, cooperativele agricole etc? Daca banii nu ajung, suntem de acord sa reducem cota celor mari pentru a-i putea sustine indeosebi pe cei mici?
Conceptul despre dezvoltarea satului are in vedere specificitatea satului romanesc (campie, zona colinara, munte), traditii, obiceiuri, sau trantim un calapod care nu o sa se potrivesca nicaieri?

Fiabilizarea si fluidizarea structurilor de piata se vor reduce doar la stabilirea unor fili-ere si reducerea TVA-ului la 9% pentru produsele agro-alimentare? Nu credeti ca 9% este inca un prag tentant pentru mafia cerealelor? Sau aici s-a ajuns cu intelegerea?
Cred ca zona montana, politicile de sustinere a tinerilor fermieri, sustinerea organizatiilor asociative (cooperativele) ar fi meritat ceva mai multa atentie, daca nu in programul oficial, macar intr-un extenso pe site-ul MADR.
Creditarea achizitiei de terenuri poate fi benefica daca vizeaza tinerii agricultori sau micii producatori cu potential de dezvoltare. Altfel, va pot face de pe acum o lista scurta cu beneficiarii acestui soi de facilitati.

Infrastructura de irigatii (daca este abordata cu seriozitate) mi se pare unul din punctele forte ale programului de guvernare. De mare anvergura, finantat pe combinatii si din bugetul UE, programul de irigatii poate schimba in patru-cinci ani fata agriculturii.
Guvernul insista pe constituirea unui fond (public) de creditare. Ma simt constrans sa amintesc din nou ca este o prostie. Este o mare prostie! Banii publici sunt folositi de orice guvern inteligent pentru a atrage masiv fonduri private in activitatile agricole si nu pentru constituirea bazei de creditare. Fondurile publice pot acoperi diferente de dobanda, cota-parte din costul asigurarilor sau din garantarea creditului, granturi etc, constituindu-se in catalizatori ai procesului de creditare. Altceva este cu sustinerea fondurilor mutuale (poate si un fond mutual national) care sa sprijine producatorii agricoli in situatii deosebite (de exemplu, calamitati). Ar fi in ton si cu regulamentele CE.
Pentru ca tot se avanseaza ideea descentralizarii, nu vad de ce administratiile locale sunt excluse de la sustinerea unor programe agricole? O sustinere corelata si motivata a celor trei domenii: agricultura primara, zootehnie si industrializare, nu a reiesit din programul de guvernare.

La aceasta data, conceptul in legatura cu noul PNDR 2014-2020 ar trebui sa fie finalizat. Atunci, poate cele mai multe din problemele amintite ar fi avut un raspuns. Am ramas surprins sa constat ca negocierea noului PNDR 2014-2020 "va asigura indentificarea prioritatilor reale ale mediului rural". Eu, in naivitatea mea, credeam ca acestea sunt deja identificate si, prin PNDR, vom dezvolta politici de sustinere. Dar, fiecare cu intelegerea lui!
Bine macar ca ne-am propus sa negociem "un buget european cat mai mare pentru agricultura si dezvoltare rurala pentru perioada 2014-2020". Cine stie ce solutii extraordinare se ascund in spatele ideilor inca nedescifrate (de noi) din programul de guvernare. Insa, sunt sigur ca ceata se va risipi si nelinistea va disparea!!

Alexandru LAPUSAN


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!