Dobitoacele nu sunt cu nimic de vina in legatura cu renumele prost pe care-l propagam pe piata europeana a produselor alimentare. Chiar daca in cazul carnii de cal, pocinogul nu a ramas (oficial) in responsabilitatea noastra, raportul articolelor defavorabile (fata de cele relativ corecte) din presa straina ne mentine in grupa suspicionabila. Mai pe la inceputul anchetei cu carnea de cal, mai marii nostri au ridicat tonul, ba au avut chiar intentia de a cere despagubiri pentru traume morale si pierderi economice. Dupa ce s-au gasit pachetele de carne in lacul din care beau clujenii apa, s-a aflat de valorificarea pe piata a carnii de cal (in loc de vita) la Iasi; mai apoi s-au descoperit hoituri de cal abandonate pe camp la Braila. Autoritatile au facut ciocul mic, transferand gestionarea situatiei in zona... uitarii. Pana cand a aparut scandalul aflatoxinei in lapte. Noroc ca scandalul (nu si informatia) s-a localizat doar pe piata interna. Aflatoxina este generatoare de cancer, insa daca mor doar romani, pe ceilalti nu-i intereseaza.
Avind in vedere numarul mare de producatori de lapte (cu 2-3 animale), sistemul de colectare si posibilitatile de control, o situatie reala si securizata pe linia productie-colectare-procesare-vanzare, nu vom avea curand.
Ultima harmalaie a fost generata de carnea de curcan (provenita din Romania) de pe piata germana, in care s-au gasit reziduuri de antibiotice. Noroc ca nu ne spun care este situatia cu produsele de pe piata romaneasca, pentru ca abia atunci am vedea de ce cozile de la policlinici si spitale sunt ca pe vremuri, la carne. Daca dupa incidentele amintite ar mai apare unul cu carnea de porc, sau cu cereale cu remanente de pesticide cancerigene, am pune-o de mamaliga. Cateva saptamani de blocaj a pietei la oricare produs, ar insemna prabusirea iremediabila pe toata filiera.
Cine sunt actorii si regizorii pietei agro-alimentare si ce roluri si reponsabilitati au ei? Producatorii de lapte (ma refer la cei mici si multi), in general, au putine cunostinte in ce priveste modul de ingrijire a animalului, conditiile si procedurile de muls, manipulare si pastrare a laptelui. Cum sa mai vorbim despre "laptele conform"? Cand un proprietar de animale doreste sa fie si producator de lapte, practic nu exista nici un impediment. Toate lucrurile se rezolva ca la noi. Aici este una din marile probleme. Poate cea mai importanta. Neexistand nici un angajament al producatorului de lapte privind hrana si ingrijirea animalului, nici responsabilitate juridica nu exista. In aceste conditii, pentru toate produsele agro-alimentare, doar cardul de producator este insuficient pentru a responsabiliza producatorul. La carne, daca abatoarele isi fac corect treaba, nu putem avea surprize pe piata. Insa daca eu am ferma, am abatorul, am si controlorul (!!!) si incalc constient regulile, ne vom trezi cu scandaluri in continuare.
ANSVSA, care reprezinta autoritatea in domeniul sigurantei alimentului, are responsabilitati imense. Sigur ca este dificil sa impui reguli europene intr-o Romanie superpolitizata si nu extraordinar de evoluata din punct de vedere al drepturilor celorlalti (la o alimentatie sanatoasa). Pentru ca totdeauna vei supara cativa contributori (ai politicului)!
ANSVSA-ul desi nu detine certificare ISO 9001, are cateva proceduri generale si specifice de actiune. La managementul riscului, lucrurile sunt luate (ca) din carte si numai despre ce trebuie nu scrie nimic. Nimic despre gestionarea situatiilor de urgenta si cu atat mai putin despre gestionarea relatiilor publice.
Programul pe anul 2013 care trebuia aprobat prin HG, NU EXISTA! Echipa de conducere, numita pe criterii politice in mai 2012, functioneaza ca USL-ul, cu tensiuni.
Pentru ca ministrul agriculturii are suficient sprijin politic si mediatic, doar seful ANSVSA a trebuit sa demisioneze.
Daca-i intrebi pe ei, vinovati sunt calul, vaca, curcanul si noi, consumatorii.
A. LAPUSAN
