Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Incendiu in agricultura

Una din problemele agriculturii noastre este determinata de dimensiunea exploatatiilor agricole. La fermele vegetale, pentru ca aici se concentreaza discutia, totul pare a se reduce la suprafata fizica a exploatatiei. Multa hartie a fost sacrificata sa suporte tot felul de analize, care ar fi trebuit sa stabileasca "dimensiunea optima" a exploatatiei. Nici una din aceste analize nu a generat rezultate aplicative. De fapt, cautarile vizau dimensiunea minima a exploatatiei, un multiplu al acesteia fiind restrictionat doar de capacitatea parcului tehnic.

Am eliminat din discutie problema capitalului de lucru, care reprezinta un mare pietroi ce blocheaza evolutia agriculturii. Degeaba bagi bani in investitii, fie ele si din surse europene, daca nu ai politici realiste pentru sustinerea activitatilor de productie si valorificare. De unde si cum vor fi rambursate creditele pentru investitii, daca nu din valorificarea productiei obtinute?
Revenind la elementele care pot determina "dimensiunea optima" a exploatatiei, sirul nu este lung: structura culturilor si tehnologia aplicata (sistema de masini/gradul de mecanizare). Pentru culturile care includ (masiv) in tehnologie forta de munca manuala si/sau ale caror productii au grad mare de perisabilitate, dimensionarea exploatatiei va fi determinata de rezolvarea acestor probleme. Unele vor fi dimensiunile unor exploatatii in spatii protejate (sere, solarii) si altele in camp deschis. Florile si legumele, de asemenea, vor impune restrictii la dimensiunea exploatatiei fata de culturile de cereale, furaje etc, unde mecanizarea ajunge la 100%. Cred totusi ca unul din elementele importante, neluate in analiza de catre cei care iau decizii privind politicile agricole, este amplasarea solei.

Unde se afla terenul agricol? In intravilan sau extravilan? Se afla in campie, in zona podisurilor, colinara, subcarpatica sau montana? Nici traditiile zonelor istorice nu trebuie ignorate! Una este traditia si ordinea lucrurilor in spatiul vechiului imperiu austriac (Banatul, Transilvania, Bucovina) si altfel stau lucrurile in celelalte provincii istorice. Un prieten imi spunea ca a gasit documente de acum... 400 de ani, care atesta proprietatile familiei lui (loc. Francenii de Piatra - Salaj). Proprietati pe care familia lui le detine si azi. In Transilvania, numai niste nevoi mari (sau... viciile) determinau romanul sa-si vanda pamantul. Punerea-n comun a terenurilor (cand nu erau arendate) era echivalata cu pierderea proprietatii!

Platile pe unitatea de suprafata au o structura motivationala complexa. Cu siguranta, ele nu sunt acordate ca subventie pentru cresterea profitului. Satele noastre se incapataneaza sa reziste si datorita acestor subventii. Masura pe care MADR doreste sa o ia (prin cresterea suprafetei minime de la 1 la 1,5 ha si a loturilor eligibile de la 0,3 la 0,5 ha) va elimina de la subventie 600.000 de mici proprietari. Si foarte probabil, minim 1.200.000 voturi la urmatoarele confruntari electorale. Efectul va fi ca si taierea pensiilor de catre Boc. Prea putini sunt aceia care se gandesc sa se asocieze pentru a primi subventia pe suprafata. De fapt (cu exceptia zonelor de campie), comasarea efectiva nici nu este posibila, din cauza diversitatii formelor de microrelief, constructiilor si compartimentarilor (intravilan) etc. Masura este de fapt o declaratie explicita ca nu sunt bani. MADR nu-si poate permite sa introduca o limita superioara (recomandarea CE este de 300.000 euro) la platile pe suprafata, pentru a nu supara pe adevaratii stapani ai agriculturii (marii latifundiari) si atunci sacrifica micul proprietar din agricultura.

Conducerea agriculturii cu hei-rupul este din ce in ce mai evidenta. Ca si tensiunile din interiorul USL. Este posibil ca "incendiul" sa porneasca de la agricultura. Oare intamplator a fost relansata Comisia prezidentiala pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii, condusa de deputatul Steriu (PSD)?

Alexandru LAPUSAN


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!