Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Drumul care nu duce nicaieri

Din pacate, actuala formula politica, desi s-a bucurat de un suport consistent din partea populatiei rurale pentru a accede la putere, nu a avut niciodata o viziune limpede in legatura cu ce este de facut in agricultura. Nu ar fi primul caz in politica romaneasca. Dupa aparitia Programului (nazbatiilor) de la Alexandria si mai ales dupa aprobarea de catre Parlament a Programului de Guvernare (sectiunea agricultura) am indraznit o evaluare a afirmatiilor... strategice. Mai nimic de valoare, mai nimic consistent.

Unii oficiali au recunoscut ca Strategia guvernarii va fi definitivata abia dupa aprobarea PNDR-ului 2014-2020. Pana atunci se bajbaie. Pentru ca CE a lansat drafturile viitoarelor regulamente de gestionare a fondurilor europene (inca din 2011), declaratiile MADR s-au rezumat la elemente punctuale pe care consultantii straini, care elaboreaza noul PNDR, le au probabil in vedere. Ma refer la programul cu 50 de ha pentru tineri. Sa faci o astfel de afirmatie fara a avea o evaluare a ceea ce s-a intamplat in urma altei "facilitati legislative" (acordarea a 10 ha) prevazuta in legile reformei agrare postrevolutionare, mi se pare mai mult de domeniul electoral, decat al celui real si responsabil.

Coagularea intereselor agricultorilor pare imposibil de realizat. Este normal, daca avem in vedere realitatile romanesti. De ce ar fi interesat un latifundiar sa se asocieze cu zeci de mii de mici fermieri? Au ei aceleasi interese? In Romania, nu! Latifundiarul intra direct la orice ministru si isi rezolva problemele. De ce ar fi interesat de o colaborare (pe principiile cooperatiei agricole) cu miile de mici fermieri care au o puzderie de necazuri? Doar daca, sub o forma sau alta, ii poate invarti in interes propriu! Din aceleasi motive, la noi este dificil sa apara asociatii (agricultura - industrie alimentara) la nivel national. Ar avea o structura disproportionata a membrilor. Diferenta de putere genereaza diferente de interese.
Deoarece interesul comun nu a fost nici reliefat si nici sustinut, Romania este singura tara din UE fara reprezentanti in structurile (private) partenere ale CE. Poate fi considerat esec politic lipsa de elaborare a unui pachet de masuri coezive, care sa adune (o parte) din interesele agricultorilor? Cred ca ar trebui considerat chiar un mare esec! Din pacate, linia se continua in aceeasi directie. Cateva actiuni s-au finalizat cu esec sau (fiind foarte intelegatori) doar cu un semi-esec.

Avand in vedere lipsa de coeziune, institutia Fondului Mutual, bine structurata, inclusiv in logica administrativa (preluata dupa modelul francez), cu greu isi va asigura resursele.
Camerele agricole (OUG 58/2013) au fost create de politic, cu scop politic. Fara a urmari altceva decat controlarea alegerilor, fara a materializa afirmatiile privind descentralizarea si externalizarea unor activitati publice (situatie care ar fi putut asigura atat consistenta cat si suport financiar) a fost creata o "jucarie privata" total dependenta de MADR!

Din punct de vedere al structurii administrative, orice absolvent al unor cursuri liceale de managementul proiectelor ar fi desenat o structura mai buna. Este foarte clar ca MADR nu a dorit altceva. Daca ar fi sa o analizam dupa cele biblice (ca tot am introdus biserica-n agricultura), am putea spune despre Camerele Agricole: pentru politic au fost create, de politic vor fi distruse!
Interesant mi se pare initiativa MADR de a discuta cu Academia Romana si ASAS, cu Comisia Prezidentiala pentru Agricultura, cu patronate, sindicate etc. Cei invitati (culmea, la ei acasa sau in locatii independente) au cazut usor in... joc. Care poate fi scopul unor astfel de actiuni, atata timp cat nu se fac impreuna cu prezentarea noului PNDR?
Pana acum nu am avut nici macar un plan si acum vom face un master-plan dezbatut si aprobat de catre Parlament.

Nu cumva transferam bataliile politice in agricultura si intram pe un drum care nu duce nicaieri?


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!