dr. ing. Teodor MARUSCA,
Director general ICD Pajisti - Brasov

Concurenta dintre vegetatia lemnoasa si cea ierboasa s-a manifestat la scurt interval de la crearea primelor pajisti permanente seminaturale din zona paduroasa. Si ea apare mereu, acolo unde nu se aplica in mod curent lucrarile menite sa sustina cresterea nestingherita a ierbii, inlaturand vegetatia lemnoasa nefolositoare.

Curatirea arboretelor prin taiere se executa manual, cu diferite unelte: topoare, tarnacoape, sapoaie, joagare, iar in ultima perioada cu ferastraie mecanice purtate de om. Pentru conditiile pajistilor montane, aceasta metoda se apreciaza ca fiind cea mai potrivita in etapa actuala.

Defrisarea arboretelor daunatoare se poate face si mecanizat, prin dezradacinare, cu ajutorul masinilor sau plugurilor speciale, tractate. In aceste cazuri, fiind vorba de utilaje grele care nu pot fi manipulate cu usurinta pe multe din pajistile montane, ele vor fi folosite numai tinand cont de drumurile de acces, de relief, grosimea stratului de sol, existenta pietrelor semiingropate etc.
Dar si in conditiile executarii corecte a defrisarii prin taiere a arboretelor, in anii urmatori apar noi tufe, prin lastarire si din seminte. Distrugerea acestor tufe prin taiere este dificila si necesita volum mare de munca manuala si cheltuieli banesti.

O metoda moderna, mai eficienta, de distrugere a lastarisului, este aceea a folosirii substantelor chimice, a arboricidelor. Aceasta metoda o completeaza pe cea a taierii arboretelor cu tulpini a caror grosime este de peste 5 cm.
In experimentarile cu diferite arboricide, facute de Statiunea Centrala de Cercetari pentru Cultura Pajistilor Magurele - Brasov, la Statiunea de Cercetari Pomicole Geoagiu, in anii 1973-1975, de catre dr. ing. Nicolae Simtea, s-au obtinut rezultate foarte bune, din care va prezentam pe cele mai importante.
Datorita actiunii fitotoxice selective, substantele chimice utilizate au distrus arboretele, fara a afecta vegetatia ierboasa de pe pajisti. Arboricidele au actionat atat asupra organelor aeriene (lastari) cat si a celor subterane (butuci). Arboretele se comporta diferit fata de arboricidare:
- sensibile: mesteacanul (Betula pendula), murul (Rubus sp.);
- slab si mediu sensibile: aninul (Alunus glutinosa) si alunul (Corylus avellana);
- rezistente: carpenul (Carpinus betulus), paducelul (Crataegus monogyna) si porumbarul (Prunus spinosa).
Arboricidele, cu formule chimice variate, se folosesc diferentiat in functie de comportamentul arboretelor: se dilueaza in 600 litri apa si se pulverizeaza cu masini speciale. Perioada optima de aplicare a tratamentelor s-a dovedit a fi inceputul lunii iunie pentru prima stropire si luna august pentru repetare. In aceste perioade, capacitatea de regenerare a lastarilor este mult scazuta.
Datorita substantelor de rezerva acumulate in butuc si in organele subterane ale arboretelor s-a constatat ca la unele specii mai apar lastari si in urma aplicarii tratamentelor. Aceasta face necesara repetarea tratamentului, atat in acelasi an cat si in anul urmator.
Substantele chimice folosite ca arboricide in general nu sunt toxice pentru gramineele perene care alcatuiesc covorul ierbos al pajistii, in schimb distrug si leguminoasele perene (trifoiul, ghizdei etc). Ca masura preventiva, in timpul aplicarii tratamentelor si doua saptamani dupa aceea, este necesar ca pe terenurile respective pasunatul sa fie oprit.
Indepartarea partilor lemnoase uscate - care la Alunus glutinosa devin chiar casante - nu ridica probleme deosebite, dar este o lucrare necesara.

Arboricidarea fiind o actiune noua, ca element de completare a tehnologiei de recuperare a pajistilor din zona paduroasa, in cele ce urmeaza se prezinta si unele amanunte desprinse din experiente, pe specii de arborete.

In zona alpina, vegetatia lemnoasa fiind reprezentata de specii cu talie mica, intinse pe suprafata solului, in urma carora cu greu se poate instala o vegetatie ierboasa, distrugerea acesteia nu este oportuna.
Lucrarile de combatere a vegetatiei lemnoase constituie o veriga foarte importanta pentru reconstituirea si mentinerea suprafetei de pajisti permanente cu care ne-am inregistrat la intrarea in Uniunea Europeana, precum si o conditie obligatorie in procesul mai amplu si complex de gospodarire eficienta a patrimoniului pastoral autohton.