In loc sa ne ocupam de comentarii pe marginea programului (ideea excelenta) prin care guvernul doreste sprijinirea tinerilor sa-si deschida afaceri in sectorul agricol, de voturile din Parlamentul European prin care s-au aprobat plati in avans in contul platilor directe cuvenite pentru anul 2013 (masura salutara in sprijinul campaniei de insamantari), ne ocupam de feciorii-regi ai raposatului Cioaba. Ei, daca aici doar se confirma zicala "tiganul tot tigan", la celelalte doua subiecte publice (cainii vagabonzi si Rosia Montana) lucrurile pot avea o relevanta mult mai mare (in decizia noastra) nu numai datorita participarii masive a populatiei cat, mai ales, implicarii actorilor politici.
Scandalul Rosia Montana s-a suprapus peste cel generat de incidentul cu copilul omorat de haita de maidanezi. De putine ori am avut manifestatii de amploare rezultate din solidaritatea generala impotriva indolentei administratiei (in acest caz, a Primariei Bucuresti). Primarul Oprescu a incercat o sceneta cu lacrimi care nu a prins deloc la public. Ba, si mai rau, a determinat o suita de analize a (ne)realizarilor din mandatele de primar, care teoretic l-au cam scos din topul preferintelor unei eventuale candidaturi pentru Cotroceni. Cei doi vectori ai puterii USL, Ponta si Antonescu, au evoluat evident concurential. Nu stiu daca prezenta lui Niels Schnecker in staful lui Antonescu l-a determinat pe acesta din urma la miscari mult mai elaborate, pastrand giroscopul pe tinta urmarita (Cotroceniul), sau si faptul ca simte nevoia sa demonstreze ca are calibru atunci cand e nevoie. L-a descalificat pe Oprescu (un probabil contracandidat), iar in problema cainilor vagabonzi a avut o atitudine mult mai transanta fata de Ponta. In celalalt scandal, legat de aprobarile pentru explatarea de la Rosia Montana, Ponta a fost vehement impotriva (in faza initiala); apoi, a aprobat in Guvern o Ordonanta (favorabila investitorilor) ce urma sa fie dezbatuta in Parlament, in procedura de urgenta. Dar, la scurt timp, primul ministru s-a pronuntat impotriva actului aprobat de propriul guvern. Aceasta atitudine foarte curioasa, si-n orice caz greu de explicat, a fost taxata de Antonescu. Desi subiectul Rosia Montana nu se va epuiza in cateva zile, sunt convins ca Antonescu va fi foarte atent sa-si conserve, daca nu chiar sa-si creasca punctele pentru Cotroceni. Asa cum am mai scris in legatura cu acest subiect, la Rosia Montana sunt cateva chestiuni deloc usor de rezolvat:
1) problemele de mediu (cu monitorizare europeana);
2) siturile arheologice;
3) contractul economic.
Asa cum am mai spus, aici poate fi si o mare teapa pentru actionari. Primele semne (cu pierzatori si castigatori) s-au inregistrat deja la bursa prin fluctuatia pretului actiunilor in urma scandalurilor de la Bucuresti. ªtiind ce experti in speculatii sunt in spatele investitorilor, nu m-ar mira ca si aceste "incurcaturi" sa fi fost componente ale unor actiuni de specula.
Curioasa si exagerata mi se pare campania publicitara in favoarea proiectului. Regia, cu niste baieti care vor putea prinde intr-o exploatare de suprafata modernizata cel mult cateva posturi de paznic, imaginile cu minerii in costume de cosmonauti plangand de dragul tarnacopului si a lampii de carbid, manifestatii puternic mediatizate, publicitate cat cuprinde pe toata presa etc. Toate, cu bani multi. De ce? Oare nu se ascunde ceva urat de tot in spatele acestui zel?
Pe fondul acesta, Antonescu demonstreaza partenerilor ca, in cazul in care mai exista un vector concurent din tabara USL-ista, poate deveni repede candidatul dreptei pentru Cotroceni.

Alexandru LAPUSAN