Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Planurile lui Alexandru Lapusan pentru Institutul de Economie Agrara

In urma cu doua luni, Alexandru Lapusan a fost numit director al Institutului de Cercetare pentru Economia Agriculturii si Dezvoltare Rurala (ICEADR), din subordinea ASAS. Despre cum vede noul director, si fost ministru al agriculturii, situatia cercetarii agricole si despre planurile pe care le are pentru institut, a vorbit într-un interviu acordat revistei noastre.

- Cum vedeti cercetarea agricola, în ansamblul ei?
- Sistemul de cercetare în agricultura s-a adaptat mult mai repede la trecerea de la regimul capitalist la cel autoritar. Mai greu e acum, cu trecerea la economia de piata. Lipsa unei viziuni în legatura cu evolutia economiei romanesti dupa 1989, ritmul alert al transformarilor (mai mult datorita imboldului intereselor externe), au determinat decidentii politici mai degraba la ajustari impuse de transformarile produse de facto în economia reala.
Dupa 1989, cercetarea agricola a cunoscut o cadere constanta. Atacurile politicului asupra patrimoniului cercetarii (actiuni ce continua si-n prezent!) au dus la diminuarea drastica a suprafetelor destinate cercetarii. Lipsa unor comenzi de cercetare clar exprimate pe fondul unei finantari publice total neadecvate, salarizarea total nestimulativa a cercetatorilor, închistarea organizatorica si functionala a unitatilor, care le face inadaptabile pietei concurentiale, si pana la lipsa de conceptie a unui sistem integrat al Cercetarii Dezvoltarii Inovarii (CDI) care sa cuprinda toata cercetarea (privata si de stat) - acestea sunt problemele de la A la Z ale cercetarii agricole din Romania.

- Credeti ca cercetarea trebuie sa fie de stat, sau privata?
- Unitatile de cercetare pot sa fie si private, pot fi si de stat. De asemenea, autoritatile publice pot lansa programe de cercetare la care sa participe atat firmele private, cat si cele de stat. In mai toate tarile exista un sector al cercetarii sustinut public si care raspunde unor nevoi publice, care nu totdeauna pot intra în zona activitatilor strict comerciale.
In Romania exista cele doua sisteme (privat si public). Unele multinationale au dezvoltat la început activitati de multiplicare seminte, însa acum dispun de baze puternice si desfasoara inclusiv activitati de cercetare. Exista si societati cu capital privat autohton care desfasoara activitati în zona multiplicarii semintelor. Acestea reprezinta un nucleu, cel putin în anumite zone ale tarii. Insa fara conservarea bazei genetice si dezvoltarea acesteia, multiplicatorii nu ar mai putea exista. Daca vor dispare unitatile de stat detinatoare, vom avea o pierdere în agricultura pe care nu o vom putea acoperi decat cu lacrimi.
Intr-un proces normal, dupa ?89, unitatile de cercetare de stat ar fi trebuit sa-si restranga activitatea, poate sub presiunea firmelor private. Din pacate, la noi, unitatile de stat si-au restrans activitatea nu din cauza concurentei private, ci datorita neadaptarii. In aceste conditii, piata abandonata nu a fost acoperita imediat de catre sistemul privat. Lucrul acesta a constrans agricultorul sa utilizeze seminte aduse de aiurea, iar rezultatele (negative de cele mai multe ori) au fost perceptibile. Nu toate soiurile de plante sau rasele de animale aduse în Romania se adapteaza conditiilor de aici. In concluzie, eu cred ca cele doua sisteme de cercetare agricola, privat si de stat, trebuie sa existe concomitent.

- Care este situatia actuala a cercetarii agricole romanesti?
- In primul rand, unitatile publice de cercetare nu sunt foarte bine definite ca organizare. Ele sunt înca într-o zona în care se amesteca elementele unei institutii publice cu nevoia din ce în ce mai mare a unor componente comerciale. Daca închistarile publice abunda, determinand imobilitate si lipsa de adaptare la ofertele pietei, partea comerciala este doar amintita în lege, si anume ca: pot beneficia de resurse financiare si din alte surse, constituindu-si venituri proprii. Si cu amintirea s-a ramas!
E vorba de notiunea de ?bugetar care se auto-finanteaza?. Faptul ca unitatile beneficiaza de surse de finantare (unele pe baze concurentiale) publice, dar pot sa se si auto-finanteze, este un lucru bun. A fost o deschidere din partea legiuitorului, dar aceasta deschidere nu a fost completata prin mecanisme organizatorice si functionale care sa le permita statiunilor de cercetare sa se comporte ca societati comerciale atunci cand intra pe piata. Daca nu se vor face lucrurile acestea, disfunctionalitatile vor continua, iar avantajul pe care îl ofera legea nu va putea fi valorificat. Pentru ca piata îti face o oferta astazi, dar maine oferta nu mai este valabila. Ori, daca tu ca unitate nu poti sa te adaptezi si nu ai viteza de reactie corespunzatoare, ramai de... caruta. Si s-au dus veniturile proprii!
Nici comanda publica nu este foarte bine definita, iar finantarea este total neadecvata nevoilor. Nu se poate ca programele de cercetare sa nu fie 100% circumscrise PNDR sau programelor strategice ale MADR. Nu vad neaparat o concurenta în finantarea si de catre alte autoritati publice (Ministerul Cercetarii) a unor programe/proiecte pe teme agricole. Toate acestea trebuie sa aiba un singur dirijor, iar daca vrem ca muzica sa sune bine, acesta trebuie sa fie Ministerul Agriculturii.
Omul sfinteste locul. Evident ca starea unor unitati de cercetare se datoreaza si incapacitatii unor cercetatori de a se adapta pe posturile de manager. Regula ca ?cel mai bun doctor nu va fi si cel mai bun director de spital? ar fi trebuit aplicata si în managementul unitatilor de cercetare.
Am amintit doar cateva din disfunctionalitatile cercetarii agricole, disfunctionalitati care au adus multe din unitatile de cercetare în pragul colapsului. Unele unitati exista doar cu numele, prin hartiile de inventar. Mortul, daca-i mort, trebuie îngropat - ca altfel pute. Si aici trebuie luate niste decizii. Lucrurile se vor degrada în continuare.
De fiecare data cand s-a încercat o restructurare a cercetarii agricole, s-a avut ca baza doar componenta formala, o infuzie de capital care a acoperit, mereu si mereu, doar pierderile unor unitati. Nu s-a facut niciodata o analiza de fond care sa evalueze posibilitatile de sustinere a cercetarii agricole dimensionata ca marime si structura pe necesarul agriculturii. Si care sa beneficieze de investitii pentru a europeniza nivelul sectorului. Statul, prin autoritatea centrala, trebuie sa-si asume sustinerea cercetarii. Desi, dupa parerea mea, ceasul este deja trecut de 12, exista înca un fond consistent, atat la unitatile din teritoriu cat si la Academia de Stiinte Agricole si Silvice, care trebuie valorificat.

- Care ar trebui sa fie rolul ASAS?
- Potrivit Legii 45/2009, ASAS este ?forul national de consacrare academica si de coordonare a activitatii de cercetare stiintifica în domeniile agriculturii, silviculturii, acvaculturii, medicinei veterinare, industriei alimentare, dezvoltarii rurale si protectiei mediului?. Este o institutie autonoma, de drept public, cu personalitate juridica, de consacrare stiintifica si de cercetare în domeniile fundamentale si aplicative ale agriculturii si ale ramurilor componente ale acesteia.
Avand aceste precizari ale legii, ASAS colaboreaza cu Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, cu Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii, cu Ministerul Mediului, cu Academia Romana, cu Consortiul Universitatilor de Stiinte Agricole, precum si cu alte institutii si organizatii pentru realizarea obiectivelor din domeniile sale de activitate.
Faptul ca ASAS este o institutie autonoma îi poate conferi un statut privilegiat în anumite relatii publice. In aceasta calitate, ASAS primeste spre administrare unitati de CDI proprietate de stat si, de asemenea, primeste fonduri publice pentru gestionarea activitatii de cercetare. Urmand principiile europene, pe care daca nu le respectam de voie o sa ni le impuna ei, acest contract (cu statul) de mandatare pentru administrarea cercetarii în agricultura trebuie mai clar stabilit. Trebuie stabilit ce da statul, cat, pentru ce si ce se întampla daca se reduce sau se sisteaza finantarea. De asemenea trebuie precizat care este, cum si cine receptioneaza rezultatul cercetarii. Daca se stabilesc atributii si responsabilitati clare, nu ne vom mai afla în situatia sa nu existe vinovati cand se îngroapa cate o duzina de unitati de cercetare pline de datorii.
ASAS este un nume dobandit în ani de munca, consolidat cu realizari importante, în spatele carora sunt nume de nivel mondial din cercetarea agricola. ASAS este un brand al Romaniei care trebuie utilizat în continuare cu mai mult curaj, însa si cu suficienta precautie. De daramat este mult mai usor decat de construit. Stiu ca se intentioneaza regandirea întregului sistem de cercetare tinandu-se seama de experienta europeana în domeniu. Poate gasim solutia buna!

- Care e rolul Institutului pe care îl conduceti în sistemul de cercetare?
- Institutul (ICEADR) are o traditie îndelungata în agricultura Romaniei. S-a înfiintat în 1927, ca sectie în cadrul ICAR. De-a lungul timpului, a fost un integrator si a participat la marile transformari ale agriculturii. Dupa 1989, din pacate, nevoile publice care s-au directionat catre acest institut au scazut. Care or fi motivele, îmi este greu de explicat. In acest moment, Institutul functioneaza aproape de limita de avarie. Sper ca programul managerial pe care l-am propus sa ne ajute sa ne reafirmam si sa ne consolidam. In scurta perioada de cand sunt aici, am gasit multa receptivitate (atat la ASAS cat si la MADR) în expunerea posibilitatilor de a oferi suportul nostru pentru fundamentarea deciziilor privind politicile agricole, chestiuni pe care le-am considerat un semnal deosebit de pozitiv.

- Ce ne puteti spune despre programul ICEADR?
- Pe langa continuarea proiectelor în derulare, am reusit o reconstructie din temelii a Institutului si o proiectie strategica (parte componenta a Strategiei Cercetarii) pana în 2020. ICEADR-ului i s-a autorizat calitatea de furnizor de formare profesionala, ceea ce ne ofera oportunitatea accesarii unor proiecte europene, pe langa cele doua proiecte POS DRU (DMI 5.2) depuse deja. Dorim sa participam la fundamentarea a cat mai multe din deciziile ce privesc politicile agricole si ne dorim calificarea cat mai consistenta la proiectele din programul sectorial agricol. Ne pregatim si pentru accesarea unor teme din programul european Orizont 2020.
In plan intern, ne-am propus pe langa colaborarea cu MADR, o relatie functionala cu celelalte institute publice centrale si judetene, universitati de profil, patronate sau asociatii ale agricultorilor. Doresc o relatie cu consultanta agricola judeteana (Camerele Agricole) si sper sa reusim constructia unei structuri (pe principii parteneriale) la nivel de tara, utila si benefica pentru toti. ICEADR are si o traditie de colaborare cu parteneri din strainatate. In aceasta directie, mi-as dori o relatie mai stransa cu institutele din tarile vecine si în special cu Institutul din Republica Moldova.
- Sa înteleg ca programul este directionat catre...
- Activitatea de cercetare a ICEADR este directionata catre proiecte cu utilitate practica ce trebuie sa aiba ca finalitate producatorul agricol.

a consemnat
Alina BARDAS



Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!