Profitul agricol nr.34
12 septembrie 2018
Practicarea agriculturii ecologice (III)

Calitatile morale ale fermierilor "bio"
In aproape toate revistele de specialitate si cartile scrise la noi din domeniul agriculturii in general si a celei ecologice in special, sunt tratate mai mult aspecte tehnologice si uneori legislative, neglijandu-se aspectul uman, respectiv aptitudinile pe care trebuie sa le aiba un fermier. Calitatile morale ale fermierilor "bio" nu sunt de neglijat si nu pot fi lasate la voia intamplarii, deoarece pot produce traume profesionale si dezastre financiare atunci cand nu se intalnesc omul potrivit la locul potrivit.

Din pelerinajele mele la ferme "bio", in tari europene ca Austria, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Elvetia, Franta, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia, Ucraina si Ungaria, am constatat ca marea majoritate a fermelor erau conduse de oameni tineri si foarte tineri, receptivi la nou, care si-au insusit un alt mod de munca si de viata, in care nu primeaza neaparat eficienta economica imediata data de agricultura conventionala foarte binecunoscuta de ei, ci, mai curand, nevoia de cautare si cercetare a unor noi metode si practici agricole mai blande, in consens cu natura inconjuratoare.

Practicantii agriculturii "bio" sunt obligatoriu absolventi de licee sau facultati de agricultura, cunoscatori de exceptie si fosti practicanti directi ai agriculturii intensive, care, in urma unei perioade de conversie de 4-5 ani cu fonduri guvernamentale si de la UE, au trecut la noua agricultura, asumandu-si toate riscurile, de la cele tehnologice la cele financiare. Fara pregatire si atestare in acest domeniu, nu poti intra in organizatiile fermierilor, nu te poti inscrie in registrul pentru conversia la agricultura ecologica, nu poti face imprumuturi la banci, nu beneficiezi de subventii etc. Altfel spus, degeaba ai ambitie daca n-ai munitie si inclinatie!

In discutiile purtate cu fermierii "bio", am constatat ca sunt superiori celorlalti fermieri prin cunostintele acumulate, pasiunea cu care lucreaza, mandria pe care o afiseaza. Nu in ultimul rand, toti aveau hobby-uri legate de cresterea unor animale rare (ponei, asini, caini, pesti, pasari exotice etc.), arte plastice si artizanat, muzica, fotografie, calatorii si multe altele, care nu au neaparat legatura cu agricultura "bio" dar, in mod sigur, o stimuleaza. In plus, pe langa o pregatire profesionala de varf, fara un bagaj cultural dezvoltat si morala desavarsita, nu poti practica agricultura ecologica performanta!

Organizarea agriculturii ecologice
Ca orice alta forma de activitate, agricultura ecologica europeana este bine organizata, desi detine o pondere de numai 2-10% in functie de tara. Spre exemplu, in Franta, la nivel national, functioneaza: COSE BIO - Comitetul de Orientare, Urmarire si Evaluare a Planurilor de Dezvoltare a Agriculturii Biologice, FNAB- Federatia Nationala de Agricultura Biologica a Regiunilor, Bio Convergence - pentru industria alimentara, ITAB - Institut Tehnic de Agricultura Biologica, sprijinite de: Ministerul Agriculturii, Ministerul Finantelor, ANDA - Asociatia Nationala de Dezvoltare Agricola, CNCL - Comisia Nationala de Certificare si Marci, Colective interprofesionale regionale, oficii pe produs pentru dezvoltarea filierelor.

La nivel departamental si regional functioneaza Interbio cu grupuri de agrobiologisti pe langa Camerele de Agricultura, Centre de Informare, Organisme de Formare Profesionala din cadrul Directiilor Departamentale pentru Agricultura si Paduri (DDAF)
Suportul acestor suprastructuri sunt fermele si asociatiile de fermieri Bio la care se adauga mai nou asociatiile de consumatori care dau tonul comenzii sociale pentru astfel de produse.

In fruntea asociatiilor de producatori si consumatori Bio se aleg cei mai vrednici si performanti fermieri din bransa respectiva, cu calitati suplimentare de buni popularizatori si reprezentanti ai intereselor membrilor asociatiilor la nivel departamental, regional si national. In alegerea liderilor nu sunt luate in seama criterii politice, stiintifice, universitare etc. Presedintele asociatiei este unul de-al lor, care munceste cot la cot cu ceilalti fermieri in gospodaria proprie si nu este platit pentru munca suplimentara.

Publicatii si instruirea fermierilor
Pentru practicarea agriculturii ecologice, in UE sunt alocate fonduri insemnate pentru publicatii si alte forme de instruire a fermierilor. De exemplu, in Franta, reviste centrale precum Bio-Fil, Alter-Agri, Natura si Progres, De la sol la masa, Cele patru sezoane ale gradinaritului etc. si o multitudine de publicatii regionale si chiar ale asociatiilor trateaza intr-o forma accesibila si atractiva problemele curente ale agriculturii biologice.
Pe langa aceste surse, fermierii "bio" sunt instruiti in cadrul scolilor de agricultura, existand o pregatire continua a lor.

Din cele trei episoade prezentate in ultimele saptamani, rezulta faptul de netagaduit ca agricultura ecologica nu este "salvarea" omului sarac si neajutorat, cum ar putea parea la prima vedere pentru multi dintre noi, fiind mult mai pretentioasa si mai scumpa decat agricultura conventionala, obisnuita, chimizata si mecanizata.

Agricultura ecologica necesita o pregatire multilaterala, alaturi de subventii substantiale, atat in perioada de conversie cat si dupa aceea. Altfel, acest gen mai nobil de agricultura risca sa ramana o simpla moda sau o buna intentie a unor agricultori incepatori, insuficient pregatiti si sprijiniti sa o practice.

Teodor MARUSCA

Citeste si:


Opinii agro-politice
Fermierii pot sa-si pregateasca singuri o baza de angajati calificati, prin stagii de practica. Este o solutie care ar putea aduce anual īntre 5.000 si 10.000 de tineri īn campul muncii, spune Florin Constantin, fondator al firmei Agxecutive, care de-a lungul experientei sale īn firme de agribusiness a integrat destui studenti. Criza de forta de munca se resimte īn mai toate domeniile. Fermele nu sunt deloc o exceptie. Ba din contra, forta de munca este acum o preocupare mai presanta chiar decat pretul inputurilor sau al cerealelor, constata Florin Constantin. "Sunt fermieri care si-au chemat copiii care lucrau īn IT pentru ca nu avea cine sa conduca tractoarele si sa lucreze alaturi de ei. Iar unele firme de agribusiness se uita spre lucratori din Sri Lanka sau Vietnam pentru munci necalificate". Ne confruntam cu o lipsa a fortei de munca pentru ca ea a emigrat masiv īn ultimii ani. Cumva mirajul muncii īn Spania sau Italia s-a exercitat, iar noi nu am stiut sa īl contrabalansam cumva. Si la nivelul angajatilor cu studii superioare stam rau. 70-80% din absolventii de USAMV-uri nu raman īn agricultura. Se mai gandeste cineva ca o generatia de specialisti se pregateste sa iasa la pensie si mai bine de jumatate dintre fermeri se vor retrage īn cel mult 10 ani? Īn acest context, o solutie poate veni de la ferme si de la firmele de inputuri, propune Florin Constantin. Fiecare poate sa pregateasca liceeni si studenti, īn programe de stagiatura īn timpul vacantelor.