Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
"Minimisul" pentru tancurile de racire a laptelui s-a prelungit, înca odata, pana pe 15 aprilie

Cei care vor sa beneficieze de ajutorul de minimis pentru achizitionarea de tancuri de racire a laptelui mai au timp pana pe 15 aprilie pentru a depune cererile la APIA. Autoritatile au tot prelungit perioada de depunere cu speranta ca, pana la aceasta data, se vor mai gasi crescatori de pana la 5 vaci care sa depuna documentele necesare. Reamintim ca solicitantii trebuie sa fie organizati într-o forma asociativa constituita la nivel de comuna.

Asa cum se vede, exista probleme legate de faptul ca fermierii nu se prea asociaza. Oamenii au nevoie de încredere si disciplina pentru ca, daca unul greseste si pune lapte neconform în tanc, poate strica tot. In plus, legea prevede ca tancurile pot fi achizitionate pentru laptele vandut la procesare, ceea ce îi elimina din start pe fermierii care îsi vand laptele direct la consumatori.

Dificultatea cea mai mare este legata de livrarea laptelui. Avand în vedere ca fermierii mici se gasesc în general în zonele montane, unde nu exista infrastructura de transport, exista riscul sa se ramana cu laptele nevandut întrucat procesatorii nu prea se duc sa ridice lapte din acele zone.

Valoarea totala a sprijinului financiar acordat pentru achizitionarea de tancuri de racire este de 68,9 milioane lei, iar cuantumul este de maximum 5.000 euro pentru fiecare asociatie. Ajutorul cuprinde costurile aferente achizitionarii, instalarii tancului de racire cu o capacitate de maximum 1.000 litri/localitatea, instruirii pentru utilizarea acestuia, precum si asigurarea service-ului pentru o perioada de 12 luni de la instalare.


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."